Géza este un cosmopolit. Pentru el nu contează hotarele, nici limba!

Poetul maghiar Géza Szőcs este unul dintre cei trei ardeleni nominalizaţi să facă parte din Guvernul de la Budapesta, care va fi condus de Viktor Orban. Szocs s-a născut la Târgu-Mureş, a studiat la Cluj, iar cu trei ani înainte de Revoluţie a fost expulzat din România de autorităţile comuniste.

Părinţii lui Géza Szőcs ne aşteptau emoţionaţi în apartamentul modest dintr-o clădire veche din centrul Clujului. Doamna tocmai terminase de dat cu aspiratorul. Pe deoparte sunt bucuroşi că fiul lor, poetul, a fost nominalizat pentru o funcţie importantă în Guvernul Ungariei: secretar de stat la Ministerul Culturii cu rang de ministru.

De cealaltă parte, însă... "Eu sunt foarte îngrijorat", spune domnul Istvan. "Géza, fiind poet, este o persoană... capricioasă. Lui nu-i place să stea mult în acelaşi loc. Aici, de exemplu, vine... pleacă, în fiecare lună, la fel. Nu este tipul funcţionarului. În funcţia asta trebuie să stai pe scaun. Lui îi place să meargă. A călătorit foarte mult, a ajuns în Brazilia, în Finlanda, în Anglia. A călătorit foarte mult după '90. În '86 a fost expulzat. A avut puţină treabă şi cu Securitatea.

Lucra atunci la ziarul Igassag. În 1982, împreună cu alţi tineri au scos ilegal la Oradea publicaţia Contrapunct. De aici i s-a tras expulzarea. Mai întâi a fost dat afară din serviciu şi l-au făcut să aştepte mult până a primit un paşaport ca să plece", mai spune domnul Istvan.

Soţii Szocz nu vor să mai comenteze latura politică a fiului lor. Domnul Istvan atât mai spune: că a fost chemat la Securitate împreună cu fosta soţie a lui Géza, după ce casa le-a fost scotocită într-o amănunţită percheziţie. Szőcs Géza avea să se întoarcă în România, în ianuarie 1990. Apoi şi-a înfiinţat o editură la Budapesta şi făcea naveta între Ungaria şi România (Cluj-Napoca). "Are mulţi prieteni români", adaugă tatăl poetului. Le-a publicat multe lucrări scriitorilor români.

Doamna Rafila povesteşte cu mândrie despre activitatea literară a fiului lor. "A început să scrie de când era liceean", spune mama poetului, în timp ce ne arată volumele publicate de Géza. "Are zece volume de poezii, un volum de piese de teatru pe teme fantastice, dar cel mai mult îmi place un roman despre o «fată de struţ»", completează tatăl. Undeva, în România, era o fermă de struţi. Acolo, între ei s-a creat o mitologie că struţii, în trecut, au putut să zboare.

Apoi se creează o mişcare, să înveţe să zboare din nou, ca să plece în Africa de Sud, în patria strămoşească. Pe urmă... au ajuns cu toţii la abator, dar fata asta de struţ, Limpopo, în mod misterios, a dispărut. Mamei îi place poezia "Rugăciune de seară" şi începe să
ne-o recite, în timp ce tatăl îşi caută ochelarii şi ne traduce câteva versuri.

Scotocind prin amintiri, ne mai spune o istorioară. "Géza a făcut Şcoala nr. 10, aici, în Cluj. Pe când avea vreo 14 ani, a trebuit să facă o lucrare: ce va fi în anul 2000. El a spus că în 2000 şcoala va avea o sală de gimnastică. Dar... nu are nici acum!", spune tatăl.

Géza nu are cum să nu mai vină în România. Pe lângă părinţi, la Cluj mai are un frate şi trei copii. Este la cea de-a treia căsătorie. În total are cinci copii: o fată cu prima soţie, doi băieţi şi o fată cu cea de-a doua soţie şi o fetiţă de 2 ani cu actuala soţie.

"El este un cosmopolit, în sensul că nu contează nici ţară, nici hotare, nici limbă. Are prieteni peste tot. Ştie franceză, italiană, germană, puţină rusă şi engleză, şi, normal, română şi maghiară".
Părinţii domnului Géza ne mai spun că acesta are dragoste de România, are mulţi prieteni români care-l vizitează la Budapesta. Apoi ne conduc bucuroşi spre ieşire, de unde ne petrec zâmbitori cu privirea până la ieşirea din întortocheata curte interioară a vechii clădiri în care locuiesc.