Povestea iepurașului de Paște

Chiar dacă acum, pentru toată lumea creștină, Paștele înseamnă Învierea lui Christos, în apropierea echinocțiului de primăvară a existat o sărbătoare precreștină, din totdeauna am putea spune. Oamenii din trecut celebrau schimbarea anotimpurilor, iar natura era în legătură directă cu ciclurile vieții. Dacă nu primăvara, ce alt anotimp să fie asociat cu nașterea și fertilitatea, așa cum natura renaște și pământul devine arabil, fertil și dă viață roadelor sale

Iepuraşul de Paşte este un simbol păgân, emblemă el însuși a fertilităţii, și apare ca simbol pascal în Germania, în secolul al XVI-lea. În tradiţia păgână anglo-saxonă exista o zeiţă pe nume Eostre, cunoscută drept zeiţa primăverii, când avea loc și un festival dedicat ei, care ţinea din martie până la sfârşitul lui aprilie. Când creştinismul a ajuns la anglo-saxoni, multe tradiţii din timpul festivalului lui Eostre au fost adaptate, drept rezultat, numele Paştelui în engleză, Easter, atât de similar celui al zeiței Eostre.

Iepuraşii fac parte din poveste întrucât se spune că sunt simbolul lui Eostre, dar şi pentru că iepurii sunt puternic legaţi de lună în tradiţia păgână. Iepurele era şi un simbol al lunii, iar ciclurile lunii determină în ce zi sărbătorim Paştele în fiecare an.

Pe lângă multele legende în circulație, o legătură între Zeița Eostre și Iepure a fost făcută în secolul al XIX-lea și de către profesorul și filologul german Adolf Holtzmann, în cartea sa Deutsche Mythologie (Mitologie Germană)*. El speculează că “iepurele trebuie să fi fost inițial o pasăre, pentru că făcea ouă “. Specialiștii presupun că de la această afirmație, numeroase surse ulterioare au compus, de fapt, legenda, care este una modernă în esență.

Această legendă spune că Zeița Eostre a găsit pasărea rănită și a salvat-o. Din păcate, însă, deși vietatea a supraviețuit, nu a mai putut niciodată să zboare, astfel că zeița, pentru a o ține deoparte de pericolele naturii, a transformat-o în iepuroaică. Nu mai zbura, dar fugea cât de repede se poate. Iepuroaica şi-a păstrat însă obiceiul de a face ouă, pe care i le dăruia zeiţei drept mulţumire că i-a salvat viaţa.

De aici vine povestea cu Iepurașul care le dă copiilor cuminți din ouăle sale, drept răsplată pentru faptele lor bune.
Această tradiţie s-a răspândit repede şi în celelalte ţări europene (mai ales în Franţa, Belgia, Olanda), dar a trecut şi oceanul, ajungând până în America.

Chiar și acum copiii mai cred că dacă au fost buni, cuminţi, Iepurele Magic, Oschter Haws, le va aduce un coş plin cu ouă de ciocolată, cu ouă colorate.

În Germania, iepuraşii de Paşte erau albi şi se credea că dacă un copil este foarte cuminte, un iepuraş le va aduce un coş plin de ouă colorate. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate altfel în noaptea dinaintea Paştelui. Tot în Germania s-au născut şi primii iepuraşi de Paşte dulci, în secolul 19, făcuți din aluat de foi şi zahăr.

În zona noastră, povestea Iepuraşului de Paşte și tradiția pregătirii coșulețului au fost aduse chiar de la începuturi, de către imigranţii germani, în secolul al XV-lea. În zilele noastre, iepuraşul de Paşte există cam în toată lumea, existând doar mici diferenţe între tradiţii.

Așadar, creștin sau nu, Iepurașul aduce darurile de Paște și mai ales ouăle.
Dar pentru a avea unde să își lase darurile, este nevoie de un coșuleț. În tradiția catolică a comunităților din Transilvania și Banat, copiii sunt cei care pregătesc acest coș, în care ulterior sunt puse ouăle de Paște, dar și cadourile pentru cei mici: ouăle de ciocolată și dulciurile căpătate ca mulțumire pentru au făcut fapte bune.

Coșul este întotdeauna decorat cu iarbă, pentru că știm că drăgălașul animăluț este ierbivor, poate un mod de a-i mulțumi și noi, Iepurașului, pentru darurile sale.