Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un articol publicat în revista Catchy.ro, Mirel Curea semnalează prezenta absolut halucinantă a unui text scandalos de Mircea Cărtărescu într-un manual de limba şi literatura română pentru clasa a V-a. Mai mult, se pare că însuşi Cărtărescu, autorul nuvelei, ar fi declarat că îi “este teamă” să recitească acel text, deoarece are “ceva nefast în el”.
“Dar unde e Mendebilul? De unde naiba a apărut povestea asta? Aş vrea să recitesc textul, dar mărturisesc că mi-e frică. Are în el ceva nefast. Nu mă hotărăsc ce să fac cu textul ăsta. Nu vreau să-l arunc,dar nici nu vreau să mai dau de el. Să-l pun undeva bine,undeva unde să poată sta o veşnicie fără primejdia de-a fiaruncat cu vreun ziar sau alte hîrtii...”
Nicio frica, e pus bine. În manualul de limba şi literatura română pentru clasa a V-a.
Fragmente din text:
“Uşa dintre sala cazanelor şi această odăiţă era tot de tablă, dar avea un gemuleţ prin care, săltîndu-ne pe vîrfuri, am putut privi înăuntru. Am îngheţat. […] În camera goală, cel mult de trei pe trei, stăteau faţă în faţă doi copii: Mendebilul și Iolanda. […] Erau neasemuit de frumoşi. Păreau foarte blonzi. […] I-am văzut cum se priveau, fără nici un sentiment care ar putea fi definit, pentru că feţele lor aveau expresii neomeneşti. […] Cînd fetiţa a ridicat un braţ şi l-a atins pe băiat cu vîrful degetelor pe umăr, Sandu s-a smuls de la geam şi a luat-o la fugă înapoi, prin sala cazanelor. Am fugit şi noi, eu şi Luci, îngroziţi. […]
"Jocurile noastre erau uneori crude şi barbare. Îl văd şi acum pe Luţă bătînd, cu o singură lovitură de cataroi, un cui în pieptul unei pisici adormite. Cuiul îi intrase în coaste şi-i atinsese probabil inima, căci pisica a înţepenit, a zvîcnit din lăbuţele din spate de cîteva ori, chircindu-le spasmodic, şi a rămas nemişcată, deşi se zice că animalele astea au zece vieţi. Apoi ne-am muiat toţi vîrful săgeţilor în sîngele ei şi am tras în sus. Săgeata lui Mimi a zburat cît blocul. Altă dată am găsit cu Sandu un pui de vrabie destul de mare, cu tuleiele penelor aproape complet formate. L-am fugărit prin şanţuri pînă am pus mîna pe el. Apoi ne-am jucat cu el dea bolnavul. Jocul nostru a durat ore în şir, timp în care i-am turnat pe gît tot felul de porcării, spirt, esenţă de migdale, urină etc. Cînd nu mai putea nici să zvîcnească, am început să jucăm tenis cu el, cu paletelele noastre grosolane de plastic. Apoi l-am înmormîntat, încă viu, într-o cutie de vin tonic, peste care am turnat pămînt şi l-am bătătorit.”
Citește pe Antena3.ro
