Japonezi şi tehnologie de ultimă oră pentru Capitală

Clădirile din Bucureşti ar putea fi consolidate cu tehnologie şi experţi din Japonia. Specialiştii în Construcţii susţin necesitatea unei expertize care să arate foarte clar care ar fi riscurile în cazul unui cutremur devastator şi cum s-ar putea interveni preventiv. Capitala asigură peste o treime din PIB, astfel încât România nu ar suporta un dezastru al Bucureştiului.

Următoarele lucrări de consolidare s-ar putea face prin colaborarea specialiştilor români cu cei din Japonia. Reprezentanţii Guvernului, ai Primăriei Capitalei şi ai mediului universitar s-au pus de acord în privinţa necesităţii unui program de consolidare a clădirilor din Bucureşti, iar colaborarea cu experţii japonezi ar putea fi benefică întregii ţări. Seminarul privind izolarea seismică, început ieri, la Bucureşti, a adus în România cei mai importanţi specialişti japonezi, atât cadre universitare, cât şi ingineri şi reprezentanţi ai unor importante firme de construcţii din Japonia. Profesor dr. ing. Radu Sorin Văcăreanu, rectorul Universităţii de Construcţii, a explicat că evenimentul desfăşurat în aceste zile este o continuare firească a proiectului pe are specialiştii universităţii l-au avut în perioada 2002 – 2008, împreună cu experţii japonezi, program care a vizat în special un transfer de cunoştinţe pentru reducerea riscului seismic al construţiilor din România. „Am  avut de învăţat de la ei foarte mult, Japonia fiind una dintre cele mai avansate ţări în prininţa tehnologiei pentru construcţii. Trebuie să admitem faptul că, în afară de consolidarea clădirilor de locuit, este nevoie de punerea în siguranţă a clădirilor foarte importante, care au rol de intervenţie, imediat după cutremur. Acestea sunt spitalele, centrele de comandă, de intervenţie după cutremur. Eu sper să se facă o strategie, astfel încât să avem imaginea de ansamblu întâi pentru Bucureşti, apoi pentru toată ţara”, a  explicat rectorul.

Nevoia de estimări

El a mai subliniat că factorii de decizie trebuie să aibă o imagine foare clară şi asupra infrastructurii, nu doar a celei de transporturi, ci şi de energie electrică şi de alimentare cu apă. „Avem nevoie de o imagine de ansamblu, pentru a estima cât de mari ar putea fi pierderile în caz de cutremur, având în vedere faptul că Bucureştiul produce o treime din Produsul Intern Brut. În momentul în care nişte centre foarte importante din Bucureşti cad, toată industria poate să cadă. Cum spunea şi doamna ambasador a Japoniei, Capitala este creierul, iar un organism nu poate spravieţui fără creier”, a mai spus rectorul. Bucureştiul are şi cel mai mare grad de risc seismic, şi din punct de vedere al aşezării pe axa de propagare a undei seismice, şi ca structură de fond construit şi ca tip al terenului, foarte dificil de folosit pentru construcţii.

Evacuare și consolidare

În cadrul evenimentului, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a subliniat că are o colaborare foarte bună cu vicepremierul Vasile Dîncu în privinţa măsurilor pentru reabilitarea clădirilor cu risc seismic. Ea a spus că este necesară modificarea cadrului legislativ, pentru a se evacua în regim de urgenţă clădirile care sunt declarate pericol public şi pentru a demara procesul de consolidare.
 

Evenimentul din Capitală este organizat de Ministerul Infrastructurii, Transportului şi Turismului din Japonia, Asociaţia Japoneză de Izolare Seismică şi Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.

În Bucureşti sunt 183 de clădiri pericol public şi 172 de clădiri încadrate în clasa întâi de risc seismic. Până în prezent au fost consolidate doar 75 de clădiri. În perioada 1920-1940 au fost construite clădiri din beton armat, cu rezistenţă foarte slabă, cu un sistem structural care nu este pregătit să facă faţă la cutremure şi care s-a dovedit foarte vulnerabil în 1977. Cele mai multe clădiri care s-au prăbuşit în 1977 au făcut parte din această categorie.

Codurile de proiectare au fost introduse după cutremurul  din 1977 şi s-au perfecţionat în timp. O clădire construită astăzi este mai sigură decât una din 1980, care, la rândul ei e mai sigură decât una din 1960, şi mult mai sigură decât una din anii '20, când nu existau aceste norme de proiectare.