Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce am făcut io aseară: n-am fost la teatru, dar am o bună prietenă care e garderobieră şi care ştie toate piesele de la Odeon pe dinafară. Şi atunci mi-am zis: “ia să nu mă duc io la teatru, împreună cu nevastă-mea, care şi-aia e avidă de... ăăăă... cultură”. Şi aşa am făcut c-am sunat-o pe prietena mea garderobiera care mi-a povestit în amănunt ce piesă nu am văzut. Mi-a plăcut. Pot să zic că mi-a plăcut. Am să nu mă mai duc şi altădată. E foarte avantajos să ai un prieten/ o prietenă care lucrează la teatru, pentru că aşa poţi să nu te duci la toate piesele şi deci, să fii la curent cu evenimentele... ăăăă... culturale ale urbei. Şi uite-aşa, te uiţi şi la televizor, nu te duci şi la teatru şi toate se aşază cum nu se poate mai bine. Pentru că, dacă televizorul e cel mai ieftin mod de divertisment, la teatru, ca să te duci, nu plăteşti doar biletu’, tre’ să-ţi plăteşti şi drumu’ pân-acolo şi, eventual, un suc după, că doar nu te-oi duce direct acasă. Mie cel puţin, nu-mi place ca, după ce nu mă duc la o piesă de teatru sau la un concert sau la ceva să mă duc direct acasă. Găsesc că, după evenimentul cultural, trebuie să urmeze un eveniment social. Că doar eşti om, nu maimuţă, să nu te duci doar la concert!
Uite, aşa îmi împletesc eu foamea spirituală cu foamea trupească: de la unu’ ceva, de la altu’ altceva. În acest mod reuşesc să mă detaşez de toate problemele lumii acesteia în care mă găsesc şi, totuşi, chiar dacă sună paradoxal, să mă integrez ei!
Şi, pentru că pofta vine mâncând, am de gând să m-apuc de citit! Dar stai! Există un impediment colosal! Cărţile costă cât o halcă de carne şi parcă mai bine mă duc la măcelărie decât la librărie! M-am gândit, cu mintea mea care mă duce departe, să mă prefac că rămân închis într-o librărie şi uite-aşa să devorez literatură cu nopţile! Înrt-o noapte am să mă dedic raftului de literatură rusă, preferata mea. Într-o altă noapte, am să mă cufund în paginile literaturii americane. Păi ştiţi cât costă un volum de Hemingway? Păi cu şaizeci de lei trăieşte o familie o săptămână-ntreagă! Tre’ să fii nebun să dai atâta pe o carte, pe care, vorba lu’ Seinfeld, după ce o citeşti ce mai faci cu ea? Aşa, nu mai bine mă prefac că rămân închis în librărie şi citesc noaptea? Îmi şi imaginez... eu singur într-o mare de cărţi! Doamne! Poate că sunt sărac cu banii dar sărac cu duhul, sincer, nu sunt! Uite, chiar acum mă uit la o ştire, că românii mănâncă prea multă carne, deşi sunt săraci! Băi, ăla care ai scris ştirea! Păi asta-i treaba, băi, că dacă nu erau săraci, mâncau şi ei fructe şi legume proaspete, da’, aşa, tre’ să bage la ghiozdan ceva care ţine mai mult, băi! Ţţţţ... ce ţi-e şi cu reporterii ăştia!
Citește pe Antena3.ro
