Kovesi a sesizat ICCJ cu recurs în interesul legii privind creşterile salariale în educaţie

Procurorul general Laura Codruţa Kovesi a sesizat ICCJ cu recurs în interesul legii după ce s-a constatat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar privind aplicarea Legii 221/2008 care se referă la creşterile salariale pentru personalul din învăţământ.

În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la "aplicarea dispoziţiilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, referitor la pretenţiile formulate de această categorie de personal, având ca obiect plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în baza acestui act normativ, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii", se arată în preambulul acţiunii procurorului general.

Verificarea practicii judiciare la nivelul întregii ţări a fost făcută în urma sesizării formulate de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi nr. 3225/25A din 13 mai 2010, transmisă prin adresa nr.47/SU/2010 din 19 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite.

Astfel, s-a constatat că practica judiciară este neunitară atât sub aspectul temeiniciei acţiunilor formulate de reclamanţi vizând acordarea diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza Legii nr. 221/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, cât şi sub aspectul perioadei pentru care au fost recunoscute aceste drepturi

Diversitatea deciziilor juridice luate a fost determinată de o apreciere diferită asupra efectelor în timp ale deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională referitor la actele normative care au vizat creşterea salariilor pentru personalul din învăţământ.

Într-o opinie majoritară, instanţele au apreciat că pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate, iar pârâţii au fost obligaţi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit OG 15/2008 astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009.

Alte instanţe au admis acţiunile reclamaţilor şi au dispus obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în baza OG15/2008 astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea 221/2008 dar numai pentru perioada 1 octombrie 2008 – 31 martie 2009. Motivarea a fost că dispoziţiile OUG 31/2009 şi, respectiv, cele ale OUG 41/2009 care stabilesc o valoare redusă a coeficientului de multiplicare nu au fost declarate neconstituţionale, ele producându-şi efecte din momentul publicării în Monitorul Oficial şi până în momentul în care au fost abrogate.

Într-o altă opinie s-a apreciat că pretenţiile astfel formulate nu sunt întemeiate.

Într-o altă orientare jurisprudenţială, pretenţiile reclamanţilor au fost respinse pentru perioada 1 octombrie 2008-2 decembrie 2008 şi admise pentru perioadele ulterioare. În argumentarea acestor hotărâri, s-a reţinut că OUG 136/2008 a fost declarată neconstituţională în integralitatea ei prin decizia 1121 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale.

Procurorul general a arătat, în document, că apreciază ca fiind în litera şi spiritul legii opinia majoritară, în sensul că pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate, iar pârâţii să fie obligaţi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit OG 15/2008 astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009.