Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
n-ar fi rău să vorbim despre rău,
despre răul pe care ni-l facem
de dimineaţă până seara,
de parcă am fi programaţi să facem rău,
fără să ne ceară neapărat cineva
să facem rău,
de aici şi starea de a face rău,
gândul de a face rău în fiecare zi
fără să ne propunem,
mintea noastră a fost pervertită în a face rău
în orice situaţie,
cu orice ocazie,
fără teama de a greşi,
fără teama că el ar putea să doară,
ştim asta foarte bine,
că şi pe noi ne doare în fiecare zi,
şi noi suntem, la rândul nostru, victime,
de-aici, cred că de aici şi pornirea noastră,
în oglindă, inconştientă,
de a face rău
fără să mai stăm pe gânduri,
fără să ne pună cineva,
fără să mai calculăm,
aşa am ajuns să facem rău,
un rău natural,
un rău venit de la sine,
fără să-i cunoaştem resorturile,
cauzele, substraturile, dedesubturile,
un rău clasic,
un rău aflat la ordinea zilei,
un rău necesar,
ca o doză pe care trebuie s-o eliminăm
ca să supravieţuim,
doza de supravieţuire,
doza de viaţă şi mulţumire,
sinele metamorfozat într-un cip,
înregistrând mecanic impulsuri de rău în mai rău,
sinele – odată de sine stătător – a devenit la rându-i
un corp străin într-un alt corp de atâta rău
pe care-l face,
şi-l face,
răul fiecăruia pentru fiecare
n-are nevoie de aprobare,
n-are conştiinţă,
n-are identitate,
e un rău străin,
dar în acelaşi timp comun,
un rău livrat ca într-o reţea cu milioane de abonaţi,
aşa vine răul, frate cu răul prin cablu,
prin internet sau prin plic timbrat,
poştaşul din noi nu întârzie niciodată
şi nici nu sună întotdeauna de două ori,
nu e nevoie,
e deschis nonstop la răul din noi,
primim de dimineaţa marfă
şi livrăm şi noi nonstop,
să nu fim prinşi cu ea în galantar,
să n-avem plus în gestiune,
şi atunci trebuie să legalizăm profitul,
profitul răului,
trebuie să-l declarăm la fisc,
eventual să ni-l trecem în declaraţia de avere,
că doar şi răul a început să facă parte
din zestrea noastră culturală şi materială,
trebuie şi el impozitat ca orice bun,
ca orice venit sau, şi mai bine,
să-l trecem la deductibile,
răul poate fi deductibil
ca orice alt produs până la urmă,
trebuie să ne acoperim de hârtii
când avem atâta rău în noi
şi atâta răutate,
orice chitanţă e binevenită,
orice bon de consum,
nu aruncaţi hârtiile,
păstraţi toate actele, toate documentele,
fie că l-aţi primit,
că aţi avut parte de el,
fie că l-aţi oferit,
impozitele sunt nemiloase aici,
nu vă jucaţi cu fiscul pe rău,
cu fiscul răului,
cu răul fiscului,
cu al răului fisc,
trebuie să aveţi dosarul complet
şi nu uitaţi de alocaţia răului,
devenită în vremurile astea tulburi
mai importantă decât alocaţia copilului,
sau, oricum, indispensabilă
pentru a trăi într-o lume a răului,
o lume care trăieşte sub zodia răului,
o lume a răului pavată cu binele,
o lume a răului pur şi simplu...
