Marius Tucă: Scrisoare către oameni

Vă scriu vouă, oamenilor
La un început de secol totuşi,
Pe care nu l-am băgat prea tare în seamă
Din diferite motive, unul mai neimportant ca altul,
Vă scriu cu gânduri limpezi şi curate
Din postura universală de civil
Om, cum ar veni, în limbajul poetic
Al străzii, al vremurilor şi al lumii,
Vă scriu îmbrăcat într-o hlamidă subţire
Deloc împărătească, absolut omenească,
Rugându-vă să aveţi grijă de voi
Şi, mai ales, de fragilitatea voastră
De nimbul vostru de fiecare zi
Care vă însoţeşte odată cu îngerul păzitor,
Aveţi grijă de acest veşmânt
Atât de ireal, dar atât de adevărat
Și atât de puternic, de protector,
Aveți griă de această frumoasă fragilitate,
De această pojghiță atât de subțire
De fină, imperceptibilă și insesizabilă,
Ea este cea care ne păstrează firești
Și tot ea ne desparte de adâncuri
De lumi pe care nu le putem cunoaște,
Nu trebuie să cerem nimic în plus
Bucurați-vă de ceea ce aveți și nu aveți
Echilibrul vostru stă în această linie subțire
Dar atât de vie și de protectoare,
Ea păstrează bunătatea, liniștea și neliniștea
Firescul din noi, lumea pe care o facem noi frumoasă,
Aveți grijă de lumina de fiecare zi
Atât de nevăzută, atât de fabuloasă
Lăsați-o să vă cucerească, să vă învețe
Și la rândul vostru s-o învățați ca pe bună dimineața,
Primiți darurile ei în cunoștiință de cauză,
Darurile ei înseamnă darurile vieții,
Aveți grijă de acest veșmânt simplu
Și totodată aveți grijă de voi,
Trageți adânc în piept aerul vieții
E cel mai curat, minunat și mai tare drog
Prizați-l ca pe un dar binecuvântat,
Echilibrul lumii stă în fiecare dintre noi
Să nu-l deranjăm prea tare, să nu-l rupem,
Bucurați-vă de florile de gheață din fereastră
Ele pot lua culoarea luminii, a ochilor,
A dorului, a dragostei, a sufletului,
Ele sunt definiția fragilității noastre
Frumusețea de a fi într-o fereastră
În fereastra lumii de care nu trebuie să ne pierdem,
Suntem aidoma lor, subțiri, diafani,
Făcuți din aer, abur, gânduri și lumină,
Bucurați-vă de această fragilitate,
Viață, pe numele ei de scenă și de lume,
De echilibrul trăirilor, speranțelor, viselor,
Nu vă abateți de la calea ei curată
Nu vă înstrăinați, nu vă abandonați,
Bucurați-vă de dimensiunea ei simplă și pământeană,
Nu vă aruncați în gol, în necunoscut,
Aruncați-vă în gândurile voastre luminoase,
Între țărmuri, răsărituri și apusuri pământene,
Vă scriu, sfătuindu-vă în timp ce mă sfătuiesc și pe mine
În vremuri deloc ușoare, schimbătoare
Și tocmai de aceea vă rog să aveți grijă de voi
De minunea de a putea fi, de a exista
Și de a vă bucura de echilibrul inimii
De zbaterea ei întru iubire și fericire,
De poezia suferinței și a încercării ei,
Bucurați-vă de florile de gheață
De lumina lor de ghiocei, de trandafiri
De lumina florilor care răsar oriunde și oricând,
Nu vă pierdeți, nu vă rătăciți
Răsăriți în voi, aveți grijă de zborul vostru
De aripile care vă țin, vă ocrotesc,
Intrați în destin, luați forma lui,
Însușirea lui e binecuvântarea vieții,
Veșmintele inimilor voastre bătând
Să fie bunătatea sărbătorilor creștine,
Rugați-vă și bucurați-vă pentru ce aveți,
Pentru ca fragilitatea lumii voastre
Să nu se destrame niciodată
Hristos a înviat!


Facebook:  www.facebook.com/mariustuca.ro
_____________