Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un sistem medical vitregit şi bolnav, în care şi stăruinţa, şi sacrificiul Anei lui Manole par prea puţin pentru ca totul să funcţioneze ca în spitalele europene, există totuşi şi astfel de locuri. Jurnalul Național vă prezintă două unităţi medicale din România în care medicii vin, nu pleacă, iar managerii nu s-au lăsat copleşiţi de lipsuri şi sărăcie şi au făcut lucrurile să meargă „ca afară”.
După ce s-a specializat prin diferite colţuri ale lumii, în 2001, medicul Adrian Cotîrleţ s-a întors în Moineşti, orăşelul în care, cu mulţi ani în urmă, păşise ca medic stagiar. A preluat Spitalul Municipal cu multe datorii şi, împreună cu o echipă de oameni fără experienţă în conducere, dar de încredere, a început să construiască „un spital adevărat”.
Nu au adoptat lozinca „nu sunt bani!”, ci au atras fonduri din afara sistemului: de la autorităţile locale, de la asociaţii de peste hotare şi, mai apoi, din fondurile UE. Colaborarea cu „Farmaciştii fără frontiere” şi alte ong-uri din Norvegia, Olanda sau Italia, precum şi parteneriatele încheiate cu spitale din Franţa, Italia şi Israel au contat foarte mult în evoluţia spitalului şi a medicilor, care s-au perfecţionat colaborând constant cu specialiştii străini. Acum, aici există un laborator performant de investigaţii imagistice, opt linii de gardă şi un heliport, dar şi un Departament de Cercetare. Pe lângă investiţiile în aparatură, s-a investit şi în pregătirea personalului. Spitalul a asigurat jumătate din taxele de şcolarizare pentru asistentele medicale care au semnat un contract pe 5 ani cu unitatea. Nimic nou, se practică şi în alte ţări! Doar că cineva s-a gândit să aplice şi la noi. Şi a funcţionat. Acum, aici sunt cele mai multe asistente cu studii superioare (4 ani) raportat la numărul de paturi.
Efectele modernizării spitalului se văd în numărul mare al pacienţilor. Peste 35.000 de oameni sunt trataţi aici anual, peste 85% dintre aceştia fiind din afara oraşului, iar unul din 10 bolnavi, din alte judeţe.
Un loc... atipic pentru noi
Peste 1,5 milioane de euro au fost investite în Spitalul de Recuperare din Cluj, singurul din Transilvania cu profil de recuperare multidisciplinară în specialităţile cardiologie, neurologie, balneologie, chirurgie ortopedică şi chirurgie plastică. Spitalul a fost construit în 1978, iar până să înceapă procesul de reabilitare, arăta mai degrabă ca o închisoare. Clădirea era degradată, personalul lucra în condiții proaste, iar echipamentele și aparatura erau vechi și greu de utilizat. În urma investițiilor din ultimii ani, spitalul este în prezent la standarde europene, iar pacienții spun că se simt „ca într-o stațiune”. Clădirea spitalului a fost renovată, saloanele de recuperare au sisteme de hidromasaj ultramoderne, paturile de metal au fost înlocuite, blocul operator și stația de sterilizare au fost și ele aduse la zi. A fost amenajată o bibliotecă, iar pacienții beneficiază şi de internet gratuit. Mobilier, echipamente, instalații au fost, de asemenea, schimbate cu unele noi, la standarde internaţionale, şi totul este supravegheat cu camere de luat vederi. Anual, aici sunt trataţi circa 40.000 de pacienți.
Cum au rămas medicii într-un mic orăşel de provincie, cum este Moineştiul, în timp ce mai toate spitalele din ţară se golesc de personal şi secţii întregi se închid? Condiţiile tot mai bune de lucru, precum şi locuinţele de serviciu primite aici, cu sprijinul autorităţilor locale, i-au determinat să rămână şi chiar să vină şi din alte părţi. În 2015, numărul doctorilor din Spitalul din Moineşti a ajuns la 110 (de la 31, în 2001), iar numărul de paturi a crescut de la 200 la peste 400. Acum, este un medic la 4 paturi, o medie de invidiat şi pentru spitalele europene de top.
Cadre medicale bine pregătite profesional, dotarea cu aparatură performantă şi condiţii decente pentru bolnavi sunt cele trei ingrediente ale unui act medical de calitate, consideră directorul Spitalului Municipal de Urgenţă din Moineşti, chirurgul Adrian Cotîrleţ.
Citește pe Antena3.ro
