Schimbările climatice se agravează

Încălzirea globală se accelerează cu o rată mai mare decât cea prezisă de experţii în schimbare climatică, potrivit unui nou compendium de cercetări ştiinţifice prezentat ieri de prestigioasa organizaţie ecologistă internaţională WWF.

În 2007, Grupul Interguvernamental de Experţi în Schimbări Climatice al Organizaţiei Naţiunilor Unite (IPCC), câştigător al Premiului Nobel, a realizat cel de-al patrulea raport de evaluare care cuprinde un studiu asupra încălzirii globale. La realizarea documentului au participat aproape 4.000 de oameni de ştiinţă, din peste 150 de ţări. Cu toate acestea, cercetările cu privire la schimbările climatice au evoluat în anul care a trecut. Aşa se face că WWF a realizat un raport intitulat “Schimbarea climatică: mai repede, mai puternic, mai curând”, dându-l publicităţii ieri la Bruxelles. Documentul analizează noi date ştiinţifice şi avertizează asupra faptului că încălzirea globală se accelerează dincolo de previziunile făcute de IPCC.

REDUCERI DE EMISII DE 25%-45%
Raportul a fost realizat cu sprijinul experţilor în schimbări climatice, între care profesorul Jean-Pascal van Ypersele, profesor de Climatologie şi Ştiinţele Mediului la Universitatea catolică din Louvain, Belgia, savant ales de curând în funcţia de vicepreşedinte al IPCC. Acesta a declarat: “Este clar că schimbările climatice au deja un impact mai mare decât au anticipat cercetătorii, deci este vital ca răspunsurile internaţionale de ameliorare şi adaptare să fie mai rapide şi mai ambiţioase. Ultimul raport IPCC a arătat că motivele de îngrijorare sunt acum mai puternice şi aceasta ar trebui să determine UE să pledeze pentru un obiectiv de temperatură inferior celui de 2°C pe care l-au adoptat în 1996. IPCC spune că e nevoie ca ţările dezvoltate să realizeze reduceri ale emisiilor de 25%-45% până în 2020 comparativ cu anul 1990, chiar şi în cazul unui obiectiv de 2°C. Reduceri de 20% sunt astfel insuficiente”.

CALOTA ARCTICĂ AR PUTEA DISPĂREA COMPLET VARA
Ultimele cercetări arată că Oceanul Arctic pierde banchiza de gheaţă mai repede cu până la 30 de ani faţă de previziunile IPCC. În prezent se prevede că aceasta ar putea dispărea complet pe timpul verii între 2013 şi 2040, lucru care nu s-a mai întâmplat în ultimul milion de ani. Pe baza studiilor ştiinţifice recente, numărul şi intensitatea cicloanelor extreme deasupra Arhipelagului Britanic şi a Mării Nordului sunt prevăzute să crească, ducând astfel la creşterea vitezei vânturilor şi a pierderilor materiale legate de aceste fenomene în vestul şi centrul Europei. Nivelul ozonului, un poluant atmosferic, se prevede a fi similar cu cel al valului de căldură din 2003, cu majore creşteri în Anglia, Belgia, Germania şi Franţa. Nivelul precipitaţiilor maxime anuale este de asemenea prevăzut a fi în creştere în cea mai mare parte a Europei, cu riscuri asociate de inundaţii şi daune economice. Ecosistemele marine din Marea Nordului şi Marea Baltică sunt în prezent expuse la cele mai mari temperaturi măsurate de când au început să se realizeze înregistrări instrumentale, în timp ce pentru Marea Mediterană se  prevede o creştere a frecvenţei secetelor de lungă durată. Gheţarii din Alpii Elveţieni vor continua să se micşoreze, determinând reducerea producţiei hidroelectrice. La scară globală, creşterea nivelului mării se aşteaptă să atingă mai mult decât dublul maximului de 0,59 m prevăzut de IPCC până la sfârşitul secolului, supunând astfel unui mare risc vaste areale costiere. Creşterea temperaturii a dus deja la o reducere a productivităţii mondiale de grâu, porumb şi orz.

OBIECTIVE MAI DRASTICE
WWF solicită UE să adopte un obiectiv de reducere a emisiilor până în 2020 de cel puţin 30% sub nivelul anului 1990, care să fie realizat în cadrul graniţelor UE şi nu prin credite de compensare (offseting) obţinute în ţări din afara UE. Organizaţia mondială de conservare a mediului solicită, de asemenea, UE să se angajeze să furnizeze sprijin şi fonduri substanţiale ţărilor în curs de dezvoltare pentru a le ajuta la combaterea schimbării climatice şi la adaptarea la impacturile acesteia care sunt deja de neevitat.