Ştefăneşti: Dă, mamă, cu votu-n mine!

Cuiva din redacţie i-a venit ideea să mă trimită în crucea nopţii la Ştefăneşti. Primisem informaţia că Rababoc, după ce a făcut poc în favoarea pesedistului Pîrvu, contestă rezultatul şi că în comună domneşte o stare tensio­nată, pe fondul muzical al behăielilor Copilului Minune.

Cuiva din redacţie i-a venit ideea să mă trimită în crucea nopţii la Ştefăneşti. Primisem informaţia că Rababoc, după ce a făcut poc în favoarea pesedistului Pîrvu, contestă rezultatul şi că în comună domneşte o stare tensio­nată, pe fondul muzical al behăielilor Copilului Minune.

 
Am ajuns pe la doişpe noap­tea la sediile PSD şi PNGCD, unde nu era nici cucu’. Trei palate-hangar identice, cu faţadă plină de coloane, erau întunecate. Credeam că s-a proclamat starea de urgenţă, dar am ajuns la o clădire portocalie de lîngă poliţie, unde era teribil de animat. Am dat peste o cîrciumă fără firmă, realmente tixită. Nu am văzut decît extrem de rar luni noaptea, în Bucureşti, un stabiliment în care să n-ai loc să arunci un ac. Probabil, în ultimele zile, localnicii s-au obişnuit cu străini de tot felul, fiindcă vreo trei minute nu s-a uitat nimeni la noi. Clienţii, într-o înfrăţire romo-română, continuau să bea cu un aer liniştit. La un moment dat, un cetăţean solid şi tuciuriu, cu lanţ gros de aur la beregată, despre care am înţeles că e “patronu’ dom’ Ta­tian”, a luat cu făraşul vreo trei puşti de şaişpe ani care atîrnau la o masă şi ne-a făcut loc.

 
NOI VREM TARAF! Am încercat timid să facem politică, fără succes. I-am spus doamnei de la bar, cu cercei mari, aurii, asortaţi cu papucii, că sîntem de la ziar şi vrem să ştim care-s rezultatele finale de la locale şi dacă lumea-i mulţumită. A răspuns dom’ Tatian: “Se contestă ăştia, habar n-am, bine c-a votat lumea!”. M-am prins unde bătea. La ce sume se vehiculaseră pentru un vot şi la cîţi onorabili consumatori erau acolo, alegerile au fost o megaafacere pentru comercianţii locali de băuturi. Cineva se juca la telecomanda plasmei din bar. A făcut o pauză ceva mai mare la un post unde evolua Gigi Becali, sub scriptul “Scandal la Ştefăneşti”. Din toate colţurile au izbucnit răcnete: “Dă, băăă, pă Taraf, futu-te-n noroc!”. Era clar că lumea se săturase de politică înaltă sau scundă, dacă e să ne raportăm la Adi Minune. Doamna de la tejghea a făcut pace comu­tînd pe un canal care tocmai terminase de difuzat o telenovelă cretină despre ţigani şi acum dădea “filmul filmului”. Toată suflarea, bărbaţi şi cîteva femei deopotrivă, a început să aibă flash-back-uri din subproducţia respectivă.

 
PLINU’ FĂCUT. Lîngă mine, un domn în vîrstă, beat cleşte, a căzut cu cracii-n sus, dărîmînd şi scaunul. Omul cu aer de patron a zis după un cod, “Problem Tatian!”, iar bătrînul a înţeles că trebuie să se adune de pe jos. A plecat “la remorcă” apucat de aripi de doi inşi mai tinerei, cărora le declara dragoste veşnică. Imediat, locul lor a fost luat de unii care probabil aşteptau afară să se elibereze o masă. La o masă din colţ, unul mugea ciclic, din motive necunoscute: “Lasă-te pe vine, băăă!”. Un tip cu ten măsliniu şi geacă de piele era supărat pe un cuplu de vreo cincizeci de ani cu dama vopsită blondă cu ochelarii aurii: “Aţi băut pîn’ acu’ pe banii mei şi vă căraţi?! Staţi drecului aci!”.

Am achitat nota şi am plecat spre maşină. Am avut impresia că am lăsat în urmă nişte oameni cu pli­nul făcut, pe care, la urma-urmei, îi doare la bască de Rababoc, Pîrvu, Gigi sau mai ştiu eu cine.