Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un interviu acordat Jurnalulul Naţional europarlamentarul Mircea Diaconu vorbeşte despre maşina sa, un ARO galben, declarând că folosirea acesteia în campania electorală nu reprezintă un gest populist, folosind-o de peste 25 de ani şi că intenţionează să facă un drum cu ea până la Bruxelles.
■ Jurnalul Naţional: Să revenim puţin la campania electorală. Aţi mers prin ţară cu ARO. Sunteţi legat sufleteşte de această maşină, mai ales că sunteţi argeşean, povestiţi- ne puţin despre ea.
■ Mircea Diaconu: Sunt câmpulungean (nr. Câmpulung Muscel, unde se fabrica ARO), e şi mai grav. El al treilea ARO 10 pe care îl am. Înainte de 89 nu am putut să-mi permit că numai lumea bună avea ARO, iar după, mi-am putut permite şi mi-am luat primul ARO când mi-am făcut casă pe malul apei la ţară. Şi atunci m-am dus la Câmpulung şi m-am rugat dacă pot să iau şi eu o maşină mai ieftină, mai proastă, ca aveam nevoie de cărat pietre, ciment să fac casa. Şi atunci, am avut un şantier în familie, şi mi-am luat alt ARO. Pe acesta galben îl am din 2009. Atunci l-am cumpărat. Şi este maşina mea. Am două maşini ale mele. Un Citroen de epocă, Mehari, care e unic în Romania, şi pe care îl am de 35 de ani.
■ E funcţionabil?
■ Absolut. Vineri am mers numai cu el. Dar e fără uşi şi dacă plouă mă cam udă. Iar cu acest ARO merg peste tot. E maşina mea. Deci nu am pregătit-o special, să fac eu pe populistul sau nu ştiu ce. Nu domnule, e maşina mea, clar. Toţi automobiliştii Bucurestiului mă ştiu cu maşina asta, de ani şi ani de zile. Şi îmi place maşina. Acum, “m-am supărat” şi vreau, nu să scap de ea - ştiţi cum e la o maşină, rugina- dimpotrivă, vreau să o aranjez şi să mai trăiască încă 25 de ani la mine în curte. Şi copiii mei o iubesc, şi băiatul meu, ne certăm care să meargă cu ea, şi colegii lui, de asemenea.
■ Spuneaţi că iubiţi această maşină. I-aţi pus şi un nume?
■ Nu.
■ Câţi km aţi bătut cu ea în campanie?
■ Nu-i merge kilometrajul de multă vreme şi trebuie să o înţelegi, dar în campanie au fost 6000 de km.
■ Şi v-a lăsat vreodată la greu?
■ Nu m-a lăsat la greu. Mi s-a întâmplat un lucru doar şi doar vina mea. Am rămas fără ulei la grup, la distribuţie, şi am mers fără. Şi după multă, multă vreme mergând fără ulei, ceea nu poate nicio maşină din lume, a crăpat un pinion. Şi ca să fie înlocuit pinionul ăla a fost ridicată la doi metri înălţime cu elevatorul. Din păcate, elevatorul şi-a strâns picioarele, a alunecat şi a căzut maşina de la doi metri. Alta se făcea praf. Nu, câteva ciocane, baroase zdravene şi s-a îndreptat cât de cât, am pus niţel scoci şi merge.
■ O veţi lua şi la Bruxelles, cu scoci cu tot?
■ Nu, vreau să o aranjez cum trebuie, să nu ne facem de râs. Primul drum la Bruxelles merg fără ea, dar următorul cu ea. O să încerc să găsesc o locuinţă de închiriat să stau acolo. Şi când am unde să stau, iau şi eu câteva lucruri de acasă şi peste 2-3 săptâmâni când o să merg să mă instalez o să merg cu ea să–mi duc şi eu lucrurile. Şi să o duc şi pe ea să vadă Bruxellesul.
■ O veţi folosi ca maşină de serviciu?
■ Nu, o să o aduc încoace după aceea şi o să mă duc fără. Am găsit ceva aproape şi vreau să merg pe jos la Parlamentul European.
Click pentru a citi întreg interviul acordat de Mircea Diaconu Jurnalului Naţional.
