„Penalii” – eticheta care a învrăjbit politica românească

Preşedintele Klaus Iohannis şi-a pus în cap coaliţia PSD-ALDE după ce a spus că prezumţia de nevinovăţie nu funcţionează în politică, iar acest principiu este valabil doar în faţa justiţiei, şi nu a popo­rului. „Pentru un politician care merge în faţa poporului contează integritatea, adică să nu fie suspectat de nimic. E simplu. Aud politicieni, chiar cu probleme penale, că nu sunt vionovaţi şi trebuie să li se acorde prezumţia de nevino­văţie. Cum să creadă românii într-un Guvern dacă acolo sunt persoane suspecte sau cercetate penal?”, au fost cuvintele lui Iohannis. În urma acestei decla­raţii, ALDE l-a acuzat pe şeful statului de încălcarea gravă a Constituţiei, iar liderii coaliţiei de guvernare au declarat război total Cotroceniului. La ce se referă, însă, prezumţia de nevi­novăţie şi cum se aplică acest principiu la diferite categorii de cetăţeni, de la politicieni, la medici, poliţişti sau magistraţi?

Nimeni nu e deasupra legii...

În primul rând, Constituţia României prevede negru pe alb că o persoană este considerată nevinovată „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecăto­reşti de condamnare” (art. 23, alin 11). Legea fundamentală arată şi că „nimeni nu este mai presus de lege”, toţi cetăţenii fiind „egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privi­legii şi fără discriminări” (art. 16). Cu toate acestea, atunci când se ia în discuţie răspunderea membrilor Guvernului (art. 109) , preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie „dacă s-a cerut urmărirea penală”. Mai departe, Constituţia prevede că „trimi­terea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspen­darea lui din funcţie”, ceea ce înseamnă că în acest caz nu se mai aşteaptă o eventuală condamnare definitivă în Justiţie, iar ministrul îşi pierde funcţia în ciuda prezumţiei de nevinovăţie. Totodată, Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului arată că „pot fi membri ai Guvernului persoanele (…) care nu au suferit condamnări penale...”. CCR a decis în luna iunie că interdicţia impusă condamna­ţilor încetează în caz de reabili­tare, dezincriminare sau amnistie.

... dar unii sunt avantajați

În cazul parlamentarilor, aceştia se bucură de „un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justiţia”. Potrivit Statutului senatorilor şi deputaţilor, aceştia „nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice expri­mate în exercitarea manda­tului”, însă „pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală” pentru alte fapte presupus ilegale. Cu toate acestea, aleşii „nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi ori arestaţi preventiv sau la domiciliu fără încuviin­ţarea Camerei din care fac parte şi fără a se proceda la ascultarea lor”. Mai mult, Statutul parla­mentarilor nu prevede suspen­darea din funcţie sau încetarea mandatului în caz de urmărire penală, trimitere în judecată sau condamnare. Potrivit Legii nr. 96/2006, calitatea de senator sau deputat încetează doar „în caz de pierdere a drepturilor elec­torale, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecăto­reşti prin care se dispune pier­derea acestor drepturi”. Este şi motivul pentru care în Parla­mentul Ro-mâniei există aleşi ai popo­rului care au la activ o condamnare definitivă, iar mandatele acestora continuă fără niciun fel de problemă. Potrivit CCR, Parlamentului îi revine „sarcina de a realiza o corelare necesară între condiţiile de acces în funcţia de membru al Guver­nului şi cea de membru al Parlamentului, având în vedere, pe de o parte, compatibilitatea între ce le două funcţ i i publice şi, pe de altă parte, exigenţa ca exponenţii celor două puteri ale statului să bene­ficieze de condiţii similare de acces în funcţie”.

Aleşii locali, „discriminaţi”

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

În cazul aleşilor locali, „condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă defini­tivă, la o pedeapsă privativă de libertate; punerea sub interdicție judecătorească sau pierderea drepturilor electorale”, atrag după sine încetarea mandatului. În cazul urmăririi penale sau al trimiterii în judecată, aceştia rămân în funcţie şi pot candida pentru un nou mandat chiar şi în eventualitatea arestării preventive. Vara trecută, Parla­mentul a încercat să modifice Statutul aleşilor locali (Legea nr. 393/2004), astfel încât aceştia să-şi piardă mandatele doar în cazul în care sunt condamnaţi cu executare, nu şi cu suspen­dare. Preşe­dintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituţio­nală, care a admis cu unanimitate excepţia de necon­stituţionalitate. În motivarea Deciziei nr. 536/2016, judecă­torii Curţii arătau că, din punctul de vedere al ocupării unei funcţii publice, este irele­vant dacă o condamnare defi­nitivă este una cu executare sau cu suspendare, aceasta fiind doar o modalitate de individu­alizare a pedepsei. „Numai condamnarea este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exer­cită demnitatea publică şi o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea funcţiei”, a explicat CCR în motivare. Mai mult, Curtea a explicat că „prezumţia de nevinovăţie, de bună-cre­dinţă şi de loialitate au fost desfiinţate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare al pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredinţa de către stat exerciţiul autorităţii publice”.

Magistraţii, suspendaţi la începerea urmăririi penale

În cazul altor categorii de funcţii publice, legislaţia impune condiţii diferite. De exemplu, Statutul judecătorilor şi procurorilor (Legea nr. 303/2004) prevede că aceştia sunt eliberaţi din funcţie în cazul unei condamnări definitive pentru orice fel de infracţiune sau sunt suspendaţi în momentul în care asupra lor a fost pusă în mișcare o acţiune penală. Proiectul de modificare a legilor justiţiei prevede elimi-narea menţinerii în funcţie a magistraţilor condamnaţi pentru vătămare din culpă, în condiţiile în care legislaţia în vigoare lasă această decizie în sarcina CSM. În privinţa poliţiştilor, Statutul acestora prevede că o persoană poate dobândi calitatea de poliţist dacă „nu are antecedente penale, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea, ori nu se află în curs de urmărire penală sau de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni cu intenţie”. În fine, Legea nr. 95 privind exercitarea profesiei de medic prevede că este nedemn de a exercita profesia „medicul care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic şi pentru care nu a intervenit reabilita-rea”. Aceeaşi lege consideră nedemn de a exercita profesia „medicul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită, prin hotărâre judecătorească sau disciplinară”.

Constituția României, Art. 16 – Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Constituția României, Art. 23 - Libertatea individuală

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.