Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când Marius Tucă mi-a propus să relatez despre campania electorală văzută din interior, nu credeam că o să declanşez accese de paranoia. Mi-am spus că o să fie haios şi o să pot mediatiza oarece idei ecologiste, care chiar îmi plac.
Când Marius Tucă mi-a propus să relatez despre campania electorală văzută din interior, nu credeam că o să declanşez accese de paranoia. Mi-am spus că o să fie haios şi o să pot mediatiza oarece idei ecologiste, care chiar îmi plac.
M-am ocupat singur de lansare. Mai întâi a trebuit să mă zbat să închiriez o crâşmă. Am sunat pe la diverse locaţii şi am dat peste două tipuri de reacţii. Unii domni patroni mi-o tăiau scurt: "Aaaa, matale candidezi la Gruiu, cu Tăriceanu şi lucrezi la Jurnalu’!? Nu facem politică, adică nu vreau necazuri cu guvernu’! Vrei să-mi vină Garda Financiară pe cap? Ce ecologist, mă prosteşti pe mine?".
Am schimbat tactica, ocultând faptul că o să candidez în Colegiul 4 Ilfov sau că sunt ziarist. Sunam, mă dădeam drept propriul birou de presă şi îmi exprimam dorinţa de a închiria o locantă pentru candidatul Toma Roman, care vrea să protejeze mediul. De la o bombă de cartier mi s-a răspuns: "Campanie!? Candidat?! Vă fac un preţ de prieten... Hai, nu doo mii dă ieuro, o mie juma’ şi dau şi apă minerală la ăia care vorbeşte". M-am gândit că la scorul ăsta, o să am o campanie teribil de scurtă, terminată-n pana prostului. Dumnezeu a fost puţin ecologist, fiindcă am găsit un patron de club din buricul târgului, băiat fin, pe care l-a distrat ideea că o să mă iau la trântă atipic, jumătate-n glumă jumătate-n serios, cu premierul.
Conspiratorul
Am dat comunicatul de presă din care rezulta că am îmbrăcat tricoul morţii şi mă arunc în lupta electorală din partea Partidului Ecologist Român. Aproape instantaneu, după ce a apărut compoziţia mea pe bloguri, am primit telefoane de la diverşi cunoscuţi. Aşa am aflat că-s diverse animale. Un amic vechi, care ştia mai bine decât mine ce vreau, mi-a explicat că-s un iepure electoral, menit inventat într-un laborator ocult ca să-i facă rău bunului premier. O fostă iubită, fină analistă, ajunsese la o concluzie inversă, că-s "şobolanul lui Felix", care-i mână-n mână cu Tăriceanu şi că am misiunea să fur voturi de la un domn pedelist care face cârnaţi. Vorba lui Ion Iliescu, în viziunea prietenei "întinasem nobilele idealuri" pentru care ne sacrificasem noi pe vremuri în Piaţa Universităţii, eram un fel de Iuda care s-a vândut pe ceva mai mult de treizeci de euroi. O întrebare obsesivă a cunoscuţilor mei era de unde am bani de campanie. Le răspundeam invariabil că mi-am amanetat urechea dreaptă.
Lansat
Pentru lansarea cu "ţuică fără E-uri" şi lăutari chemasem parlamentari sau oameni implicaţi politic pe care-i cunoscusem de-a lungul vremii, din tot spectrul. Unii au spus sec că nu vor veni, alţii au dat-o la întors că au treabă, iar o a treia categorie a promis că apare ca să-mi spună post-factum că au intervenit migrene, tăieri de moţ sau crize de sciatică. Excepţie a făcut Mădălin Voicu, căruia-i zic mersi. Am fost mulţumit de lansare. Au venit, cu toate că duminică a plouat destul de urât, prieteni, colegi de redacţie, alţi ziarişti, vreo cincizeci de bucăţi, în total. Am spus ce vreau, am ascultat de mai multe ori imnul de campanie "Căpitane de Judeţ" şi am dat noroc cu vinul şi tăria pe care le aveam, Dănuţ Pop, preşedintele PER, a ridicat calitatea discuţiei aducând nişte palincă senzaţională de Maramureş.
Seara am fost invitat la emisiunea "Ţara pe care o merităm", ţinută de colega mea Oana Stancu pe Antena 2. Acolo, un domn sociolog a încercat să mă convingă "ştiinţific" de faptul că electoratul din Ilfov e o haită care votează cum zice primarul de comună metamorfozat în mascul alfa, că oamenii nu au umor, nu-i prea interesează problemele de mediu şi că jocurile sunt gata făcute. Nu cred în cinismul generalizator al omului. Din cauza asta o să continui. Mizez pe faptul că lumea s-a săturat de promisiuni goale şi şpăgi distribuite fix cât ţine campania, de personaje deja fumate sau în cazul fabricantului de salam, afumate.
Până una-alta, "Noi să fim sănătoşi!", aşa cum zice sloganul meu de campanie.
P.S. Am ajuns să-i dau dreptate unui cunoscut basarabean care la un moment dat mi-a spus că "Unii oamieni normali arie paranoie la politichie".
