În România, plasma sanguină, o resursă naturală rară, care joacă un rol crucial în susținerea sistemului imunitar și este vitală în producerea unor terapii pentru anumite categorii de pacienți, se duce pe apa sâmbetei.
În prezent, în țara noastră nu se face colectare de plasmă direct de la donatori, așa cum se face majoritatea statelor europene, ci doar ca plasmă recuperată în urma activității de donare de sânge. Chiar și așa, circa 140.000 de unități de sânge din cele 430.000 donate anual rămân nefolosite din cauza lipsei aparaturii adecvate și a acreditării centrelor de transfuzii la standardele Uniunii Europene, mai mulți experți, care vor să atragă atenția asupra problemelor actuale, în ceea ce privește colectării de plasmă în România.
„Din aceste 140.000 unități de sânge nefolosite s-ar fi putut obține 35.000 litri de plasmă, reprezentând 140 kg de imunoglobulină, ceea ce înseamnă aproximativ 7 milioane de euro (la un cost de 50 euro/gram)”, arată experții companiei bio-farmaceutice Takeda.
Plasma sanguină conține apă (90%), săruri, enzime, anticorpi și alte proteine, reprezentând un mediu de transport vital pentru celule și alte substanțe vitale, și joacă un rol crucial în susținerea sistemului imunitar. Produsele derivate din plasmă ajută la coagularea sângelui, tratează afecțiunile ficatului, anumite tipuri de cancer și multe boli autoimune.
Cu toate acestea, România este una dintre puţinele ţări europene care nu are propriul mecanism de colectare exclusiv a plasmei, nu a implementat măsuri concrete de acoperire a necesarului național din resurse proprii şi nu are niciun centru de transfuzie acredită.
1.200 de donări pentru a trata un pacient
Numărul donatorilor de sânge, care este în mod obișnuit mic, a scăzut și mai mult în contextul pandemiei de coronavirus, ceea ce ar putea avea un impact uriaș asupra pacienților cu anumite patologii. Potrivit Marilenei Stănescu, unul dintre reprezentanții companiei biofarmaceutice, este nevoie de 130 de donări de plasmă pentru a trata un singur pacient cu imunodeficiență primară și de 1.200 de donări de plasmă pentru tratamentul unui pacient cu hemofilie.
Efectele acestei scăderi a numărului de donatori va fi resimțit peste 2 ani, spun specialiștii, având în vedere procesul îndelungat de producție a acestor medicamente (cca. 7 – 12 luni).
Pentru a putea crește accesul pacienților săi la medicamente derivate din plasmă și sânge și a preveni posibile crize viitoare, România trebuie să-și regândească mecanismul de colectare de plasmă prin: încurajarea donării la nivelul opiniei publice, acreditarea centrelor de transfuzie la nivelul standardelor internaționale, dotarea infrastructurilor specifice de colectare și identificarea celor mai bune soluții locale pe termen mediu și lung, spun experții.