Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mii de mașini aliniate pe o parte și pe alta a unei șosele, pe 27 de kilometri, cu patru benzi dus și patru benzi întors. Impresionant. Cele două benzi de lângă trotuar au fost destinate celor care priveau minunea pe geamul mașinii în mers, iar celelalte două benzi - traficului normal. Am parcurs tot traseul, doar la dus, în peste o oră și jumătate. Tot atât mi-a luat traseul întors. Zeci de mii de oameni în grupuri mai mari sau mai mici, așezați pe scaune rabatabile sau direct pe iarba peluzelor din fața caselor. Anul acesta au fost peste un milion și jumătate de spectatori. Miile de mașini clasice erau parcate pe locuri disponibile sau pur și simplu șoferii lor le plimbau cu viteză foarte mică pe prima bandă, în aplauzele celor de pe margine. La un moment dat ne-am intersectat cu „Aleea Mustang”, pe care erau peste o mie de mașini!, din care un singur proprietar deținea 85 de exemplare, care, atenție!, erau toate modele diferite! Trotuarul din fața a sute de case, magazine și instituții de pe traseu s-a transformat în parcare cu plată: peste 100 de dolari pentru o zi de parcare.
În ceea ce privește participanții, recordul a fost bătut de un proprietar din Australia, care a adus mașina cu vaporul, pentru că a ținut să fie prezent neapărat la această reuniune. Dispozitive de ordine impresionante. Poliția, șeriful districtual, Poliția călare, sute polițiști pe motociclete, iar mândria acestei reuniuni este că în cei 29 de ani de existență nu a avut loc niciun eveniment rutier major.
Companion în acesta aventură mi-a fost finul meu Florin, un mare pasionat al mașinilor clasice. El a condus, iar eu am stat pe scaunul din dreapta și am fotografiat. Florin îmi spune că nu a pierdut nicio ediție a reuniunii, în niciun an. În dreptul anumitor mașini parcate reducea viteza la 5 km la oră și le „mânca” din ochi, cu o privire de cunoscător.
A remarcat că ediția de anul acesta a adunat și cel mai mare număr de privitori, cel mai mare număr de mașini etalate, dar și traseul cel mai lung, de la 20 de kilometri la alte ediții, la 27 de kilometri. Totuși, în ciuda numărului uriaș de privitori, totul a decurs în ordine, lumea a fost veselă, sociabilă, cu mâinile fluturând a salut, cu șepci ridicate, fără grătare fumegând, dar cu câte o bere în mână. Grupuri de tineri colorau peisajul și priveau uimiți la mașinile construite pe vremea bunicilor lor.
O zi petrecută americănește. Iată o altă fațetă a poporului american. Simplu, fără excese, cu bucuria construită din multe alte mici bucurii. Seara, când am ajuns acasă, ne-am pus și noi două scaune rabatabile în fața casei și am băut câte o bere rece. Din punctul nostru de vedere, o zi plină, trăită în cel mai obișnuit ritm american!
Dragii mei, noi ne vedem vinerea viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!
