Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am ales să mă așez la masă la ora 10 dimineața și să stau până mai târziu, după prânz. Pur și simplu doar să stau, să privesc oamenii și să încerc să compar ceea ce văd, cu ce știu din viața de zi cu zi. Absolut interesantă experiența. Ca un film de bună calitate care rulează sub ochii tăi prezentând realitatea crudă. Să poți să urmărești mersul, mișcările, comportamentul, fiecărui trecător în parte. Am ales să mă uit întâi la tineri. Ora 10 era ora la care tinerii care au un rost merg pe trotuar către unde au treabă sau vin de unde au avut treabă. Deci preocupați, cu o treabă anume. Unii îmbrăcați executiv, costum cu cravată, alții casual executiv, sacou cu cămașă deschisă la gât, iar altii casual, fără sacou. Dar toți cu fețe preocupate. Cei mai mulți cu ochii în telefoane. Toți sunt interesanți, fiecare în felul lui. Nu vezi ceva comun la ei. Fiecare își arată altfel personalitatea. Prin mișcări, mimică, mers, vorbit, gesturi. O lume pe care trebuie să o descifrezi. Ai timp să-l „studiezi” doar atât cât trece prin fața ta. Urmează aceeași categorie de oameni preocupați, doar că au ceva mai mulți ani. Aici începe uniformizarea. Nu mai sunt așa diferiți. Doar gesturile se mai aseamănă cu cele ale tinerilor. Însă este o altă lume care trebuie „citită"! Și parcă ceva mai greu. Îmi dau seama că este un experiment foarte interesant pe care încerc să-l fac.
Au trecut două ore, sunt la a treia cafea. Zambesc, „defilează” turiștii. Cei în jur de 30-35 de ani. Cu copii școlari, îmbrăcați frumos, curat, vesel. Gălăgioși, dar educați, râd cu gura până la urechi. O plăcere să-i privești. Parcă sunt trași la indigo. Mamele tinere îmbrăcate ușor extravagant, iar tații în clasicii pantaloni scurți, cu tricouri bune, de calitate și cu pantofi sport la modă. Toți merg să se îmbarce în trăsurile cu cai trase la bordură, la colțul străzii 56 cu Central Park. A mai trecut o oră.
Apar și primii localnici. Cei care locuiesc pe străzile din jur. Cu mici afaceri proprii sau pensionari. O desfătare. Porniți să ia micul dejun la terase. Doamnele îmbrăcate la modă, superîngrijite, iar bărbații, genul ușor neglijent, dar cu haine scumpe și în culori văratice.
Este trecut demult de prânz, se întorc spre case sau spre hotel cei pe care i-am văzut mai devreme. Le caut doar privirile. Aproape nimic schimbat. Oameni tari. Newyorkezi adevărați sau turiști hârșâiți prin capitalele lumii. Alt spectacol. Și totul atât de natural. M-am ridicat, am plătit și sunt mulțumit că am putut viziona un film al vieții cu așa bani puțini. Și totul așa de real. Vă recomand să faceți și voi la fel, să încercați să pătrundeți în viața simplă și liniștită a străzii studiind și oamenii. Eu voi încerca aceeași experiență săptămâna viitoare la Detroit. Până atunci să vă găsesc sănătoși, în pace și siguranță. Doamne Ajută!
