Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu, nu mi-am cumpărat bilet pentru Maşina Timpului! Nu ştiu nici orarul după care pleacă în călătorie, nici traseul sinuos pe care îl parcurge, între trecut, prezent şi... viitor.
Cunosc însă o cale mai simplă să călătorim în trecut: cu avionul, trenul, vaporul, autocarul sau automobilul până în oraşele, cetăţile (chiar ţările) care, în ciuda sutelor şi miilor de ani de existenţă au reuşit să îşi păstreze farmecul nealterat. Odată ajunşi la destinaţie, nu avem decât să pornim "en ballade", cum spune francezul, adică într-o plimbare uşoară, pe străzile vechi, zăbovind, când şi când, sub porticuri ori dinaintea caselor cu parfum de epocă.
În această ediţie cu numărul 6 a Jurnalului de Călătorie vă invit, dar, la o astfel de plimbare, ca să descoperim mai bine o Europă medievală, vie încă, luminoasă, chiar şi sub tonurile fanate ale varului de pe ziduri. Cetăţi cu istorii şi legende surprinzătoare, bazilici din care se aude, la răstimpuri, murmurul rugăciunilor şi tremurul înalt al imnurilor religioase, castele şi catedrale în care lumina intră colorat, prin vitralii...
La Assisi, la Pecs, pe Valea Loarei, în Luxemburg (oraşul-stat de pe valea râului Alzette) sau în Malta (statul-insular a cărui istorie e strâns legată de cea a unui ordin cavaleresc şi religios), pretutindeni prezentul şi istoria sunt strâns împletite, precum florile din cununa unui învingător. Într-un fel, despre asta şi este vorba, despre cetăţile care au învins timpul. Aşa cum a făcut-o şi Sighişoara, una dintre puţinele cetăţi medievale ale Europei cu locuire continuă până în zilele noastre.
Puneţi-vă opincile de fier, luaţi-vă bastonul de oţel şi haideţi să călătorim, la pas, prin timp...!
