Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cititorii mă întreabă adesea cum se descurcă americanul de rând. Păi, exact cum se tot vorbește: prin muncă multă și disciplină. Deja este o regulă nescrisă ca aproape fiecare să aibă un al doilea job. Și pensionarii își caută de lucru câteva ore pe zi ca să-și completeze veniturile. Îi văd la mine în Florida ducând cărucioarele de la supermarketuri din parcare la locul lor. Alții, mai în vârstă, lucrează la recepția unor hoteluri, restaurante, în cafenele sau ca șoferi de livrări. Nu e rușine, e nevoie.
Tinerii, pe de altă parte, muncesc în paralel la două locuri de muncă. Mulți lucrează încă patru ore pe zi fie de acasă, fie fizic la altă companie, sau chiar la aceeași, dar pe alt proiect. Alții își folosesc timpul liber pentru mici afaceri independente: livrări, grădinărit, reparații, croitorie, online marketing, vânzări pe Amazon sau Etsy. Fratele meu, de pildă, și-a făcut o mică fermă de legume bio, pe care le vinde direct vecinilor din comunitate. Nu se îmbogățește, dar își acoperă facturile.
Două joburi, mici afaceri, economie în familie
Iată și un exemplu. Am o vecină în Florida, pensionară. A lucrat mulți ani în bucătărie la hoteluri și restaurante. În ultima vreme o tot văd dimineața plecând pregătită ca pentru serviciu. Mi-a zis că are câțiva clienți în vârstă pentru care gătește, dar și clienți mai tineri pe care-i învață să gătească.
Concluzia e simplă: americanii se descurcă prin muncă, nu prin miracole. Într-o societate în care prețurile cresc constant, soluția nu este să te plângi, ci să te adaptezi.
Problema ajutorului social există și în America, dar este tratată cu strictețe. În unele state, ajutorul se acordă doar celor care aduc dovada că au căutat activ un loc de muncă și au fost refuzați. Sistemul este atent monitorizat. Au fost cazuri în care angajatorii au reclamat persoane care primeau ajutor social, deși li se oferise un job și îl refuzaseră. În asemenea situații, sprijinul se taie imediat. Este o lecție de responsabilitate socială: fiecare trebuie să arate că face un efort. Statul ajută, dar nu încurajează pasivitatea.
Normal că scăderea puterii de cumpărare lovește în lanț: se vinde mai puțin, se încasează mai puțin la buget, firmele reduc personalul și tot așa. Numai că, de multe ori, politicienii privesc scumpirile doar din unghi economic, fără să înțeleagă impactul social. În spatele cifrelor sunt oameni - familii care fac economii la curent, la mâncare, la haine.
În Florida, de exemplu, electricitatea și asigurările au crescut cu peste 30% față de anul trecut. Mulți se mută din casele mari în apartamente mai mici. Restaurantele sunt mai goale, iar în loc de vacanțe la tropice, mulți americani își petrec weekendul în parcuri publice, cu mâncare adusă de acasă. E o altă Americă decât cea de pe cărțile poștale. Totuși, oamenii nu se lasă doborâți. Caută soluții, reduc risipa, cultivă legume, cumpără la promoții și folosesc aplicații care compară prețurile în timp real. În biserici și comunități locale se organizează „yard sales” și schimburi de produse, un fel de economie a bunului simț.
Poate de aici ar trebui să învățăm și noi ceva: că adaptarea și solidaritatea pot înlocui plângerea și pasivitatea. Nu e rușine să muncești mai mult, să o iei de la capăt, să te reinventezi. Rușinea e să aștepți mereu ca altcineva să-ți rezolve problemele. Asta am învățat de la americanii care, în ciuda scumpirilor și incertitudinilor, își păstrează optimismul și își fac treaba în fiecare zi. Adevărata putere de cumpărare a omului rămâne adaptarea, nu salariul.
Dragii mei, noi ne vedem vinerea viitoare cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne Ajută!
Citește pe Antena3.ro
