Vă aduceți aminte povestea doamnei din New York care m-a învățat să schimb atitudinea elefanților pictați în sticla de pe vazele Gallé. Émile Gallé făcuse elefanții într-o horă în care elefantul din față era cu trompa în jos și se ținea de coada următorului elefant tot lăsată în jos. Și a spus ea că arată o scenă pesimistă. Așa că am ridicat trompa elefantului să se țină de coada ridicată a următorului. Succes. De data asta ideea ei a fost una năstrușnică. În anul acela se purta culoarea roz. Fețele de masă erau roz, perdelele erau roz, totul era roz. Și mi-a zis: „De ce nu faci elefanți roz!?”. „Este o nebunie”, am spus. „Poate în alte părți ale lumii, dar în America va fi un succes”, mi-a mai zis. Am comandat culori de sticlă roz și suflătorii la teavă au turnat vaze cu elefanți roz. Nimeni, în afară de mine și de doamna cu sfatul, nu a crezut în această afacere. Am dus la New York primul lot de vaze cu elefanți roz. Nu am făcut față la comenzi. Nici mie nu-mi venea să cred, dar asta era realitatea. Mult timp ne-am amuzat pe seama elefanților roz, dar afacerea a adus bani frumoși și faima celor câteva magazine care au vândut.
Într-o altă perioadă a fost la mare modă să ai în casă accesorii erotice. Orice care să arate scene erotice explicite. „De ce nu faci și tu din sticlă”, mi-a zis un proprietar de magazin. Am pus artiștii făcători de matrițe să confecționeze vaze, veioze, bibelouri din sticlă arătând scene erotice explicite. Sute de obiecte. Mii de vaze mici și medii. Tehnologia noastră făcea sticla fascinantă. Obiectele făceau reale scenele erotice. Un alt succes care a adus bani frumoși. Acesta este curajul, dragii mei discipoli tineri. Întotdeauna, la primul lot, investiția a fost moderată.
Iată că și cu „mici nebunii" se pot satisface gusturile clienților excentrici. În artă totul este permis dacă te ții de un curent și satisfaci gustul clientului. Și chiar dacă nu câștigi foarte mult imediat, îți faci un renume în piață. „Uite-l pe ăla cu elefantii roz, sigur ne poate face ceea ce dorim…”.
Așa cum va spuneam săptămâna trecută, am ajuns la Detroit. Plouă mărunt, a belșug, dar a trebuit să amân analiza oamenilor care se perindă pe stradă, lângă stația de metrou. Sunt aici pentru două săptămâni, poate trei, așa că o să găsim o zi frumoasă să scriem ce vedem. Până vinerea viitoare, să vă găsesc cu sănătate, în siguranță și pace. Doamne Ajută!