Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Probabil nici o altă ţară din lume nu are în "portofoliu" atât de multe locuri pe care să le treci într-un clasament al celor mai romantice destinaţii ale lumii, precum Italia. Melanjul între un peisaj încântător - care te aduce când cu picioarele în apa clară a mării, când cu capul în norii care dau roată culmilor sudice ale Alpilor -, un tezaur fantastic de arhitectură veche, excelent prezervată, o gastronomie savuroasă şi un vin aromat - la care eu aş adăuga un canţonier vibrându-şi glasul în nopţile de vară -, toate acestea sunt ingredientele unei vacanţe romantice ideale.
Dintre multele şi încântătoarele sale oraşe - care, cum spuneam, toate ar putea intra fără rezerve într-un top al călătoriilor «de amor» - ne vom opri astăzi numai la una, precizând din start că alegerea noastră este subiectivă.
SPECTACOLUL SERENISSIMEI
E unul dintre acele oraşe în care orice tânăr care freamătă de iubire şi-ar dori să ajungă măcar pentru o oră, să-i împărtăşească frumuseţea alături de iubirea vieţii lui. Străzile sale înguste - care se strecoară între zidurile vechilor "palazzo" şi canalele cu apă de un verde tributar Afroditei - sunt deliciul lungilor plimbări în doi, "mână în mână, buză în buză", cum zice poetul. Plimbările cu gondole, pe canale, în faptul serii, cântecul ritmat al gondolierului şi sentimentul că nu mai e loc sub cer decât pentru cei doi îndrăgostiţi, toate acestea nu fac decât să întărească alegerea Veneţiei într-un top al celor mai romantice destinaţii ale Italiei - şi, de ce nu?, şi într-un top planetar.
Veneţia este însă mai mult decât decorul unei strângeri de mână şi al unei sărutări. E o "ţesătură" de 117 petece de pământ, "furate" mării şi legate între ele cu peste 400 de posuri şi canale, Canal Grande fiind, dacă vreţi, «strada principală» a acestui neobişnuit oraş, care oferă spectacolul a sute de biserici, campanile, pieţe, piaţete şi campo-uri, precum şi nenumărate imobile şi palate vechi, văruite în culori de un pastel fanat.
Situată în nord-estul Italiei, în laguna veneţiană, protejată de Marea Adriatică de o fâşie de pământ numită Lido, Serenissima - nume sub care mica republică italiană a fost cunoscută în alte veacuri - este asaltată de turişti mai ales iarna, la vremea Carnavalului, în ciuda timpului umed şi ceţos. Turiştii nu o ocolesc însă nici primăvara, la ceasul arborilor înfloriţi, din grădinile ascunse, nici în verile care-şi pierd fierbinţeala, în mijlocul apelor, nici în începuturile de toamnă cu briză liniştită. Abia din octombrie până în ianuarie pasiunea «se stinge», la ceasul când cetatea este pradă uşoară timpului ploios şi inundaţiilor care transformă Veneţia într-o cetate «şi mai lacustră» decât este peste an.
Cel mai bun mod de a ajunge în Veneţia este să alegeţi trenul, până la Gara Santa Lucia. Dacă veniţi cu autobuzul sau cu maşina personală, terminalul se află în apropiere, dar peste Canal Grande, în Piazzale Roma. Şi dintr-un loc, şi din celălalt, cucerirea oraşului se face pe jos, traversând pod după pod, până la hotelul unde aţi ales să trageţi. De aceea, recomandarea mea este să alegeţi bagaje rezonabile ca volum şi musai pe role, ca să le puteţi trage după dv.!
La Veneţia se mai poate ajunge şi cu avionul, până pe aeroportul Marco Polo, de unde, pentru a ajunge în cetate, va trebui să luaţi fie autobuzul sau taxiul, până la terminalul din Piazzale Roma, fie un vaporetto, până la staţia pe care o doriţi - caz în care distanţa pentru «cursa de târâit bagaje» va fi substanţial mai mică.
Tot pe un vaporetto puteţi să faceţi şi un tur al oraşului - preţul va fi cu mult mai mic decât dacă aţi alege o plimbare cu gondola sau chiar cu... taxiul de apă.
Cei care ajung pentru prima dată în Veneţia pot apela la serviciile birourilor de informare turistică din Gara Santa Lucia sau din Piazza San Marco. La rigoare, pot întreba însă şi la hotel, majoritatea lucrătorilor din turism cunoscând cel puţin o limbă străină. Oraşul e uşor de străbătut dacă ţii cont pe care parte a Canal Grande te afli. E bine de ştiut că Veneţia este împărţită în şase cartiere (sestieri), Cannaregio fiind cel mai aproape de gară. Pe aceeaşi parte se mai află cartierele San Marco şi Castello. Dincolo de marele canal sunt cartierele Santa Croce, San Polo şi Dorsoduro.
Să trecem în revistă şi câteva dintre obiectivele turistice pe care n-ar trebui să le rataţi - între două sărutări înfocate, cum am mai spus.
Piaţa San Marco este una dintre atracţiile principale ale Veneţiei. Este înconjurată de magazine de lux şi de cafenele elegante, unde peste zi puteţi adăsta privind la sutele şi miile de turişti care fotografiază bazilica sau hrănesc porumbeii, iar seara puteţi asculta muzică live. (Un pont: în nopţile de vară, dintr-una dintre cafenele se aud acordurile unui viorist român, ţigan, cu degete sprintene pe corzi...). Veţi plăti un preţ «de top», pentru o masă în aer liber, dar spectacolul merită toţi banii.
Bazilica San Marco - pe care vă îndemnam să o admiraţi din mijlocul pieţei cu pricina (după care să intraţi în ea, închinându-vă la icoanele cu aură bizantină şi urcând până sub acoperiş, de unde, iarăşi, veţi admira piaţa, sprijiniţi de piciorul unuia dintre cei patru cai de bronz) -, sfinţită în anul 882 d.Hr., are o frumoasă arhitectură în care se amestecă stilurile Vestului şi ale Estului.
Tot în Piaţa San Marco se află Palazzo Ducale (Palatul Dogilor), fost centru politic şi judiciar al guvernării veneţiene, până la căderea Republicii, sub Napoleon, în anul 1797. Palatul este «conectat» la fostele închisori ale Veneţiei printr-un pod închis, care traversează un canal îngust. Podul este cunoscut drept «Puntea suspinelor» şi nu are nimic de a face cu... suspinele din dragoste.
Canal Grande însuşi este nu doar o «şosea de apă», ci şi o «scenă de spectacol», plină de tot felul de bărci şi gondole (cu amorezi sau nu) şi mărginită de vechi palazzo cu linii zvelte şi decoruri bogate. Punctul din care priveliştea asupra marelui canal e cea mai frumoasă este Podul Rialto (Ponte di Rialto), care de peste 400 de ani stă în inima Veneţiei. Podul leagă două cartiere ale Serenissimei şi este, în acelaşi timp, un bazar interesant, viu, pitoresc.
Să nu uitaţi nici zecile de muzee ale Veneţiei, cu colecţii dintre cele mai variate, de la cele de artă medievală până în contemporaneitate, între ele remarcându-se Galleria del'Accademia, unul dintre cele mai mari muzee de artă ale Italiei, cu cele 24 de camere ale sale, ocupând trei clădiri istorice, ele însele monumente ale arhitecturii veneţiene.
Am mai pomenit de Carnaval (care se ţine cu 40 de zile înainte de Paştele catolic, înainte de intrarea în Post), însă Veneţia are şi alte festivaluri. În luna iulie, de exemplu, aici are loc Regatta Redentore, o competiţie a bărcilor medievale, pe Canale Grande.
Şi să nu uităm bisericile, fiecare dintre ele adunând câteva pânze sau sculpturi ale unor artişti celebri şi având în spate o legendă încântătoare, pe care aţi putea s-o aflaţi, cu puţintică răbdare.
CE SĂ CUMPERI DIN VENEŢIA?
Fala cea mare a cetăţii o constituie obiectele din sticlă de Murano (create pe una dintre insulele satelit ale Veneţiei). De la mici bijuterii, până la vase masive din sticlă colorată, manufacturată, în modele unicat, toate pot stârni interesul iubitorilor de frumos. Măştile de Carnaval se vând în tot timpul anului (nu e nevoie să ajungeţi în cetate musai în februarie, când se ţine marea "fiesta" a Veneţiei). Costumele de epocă, din dantelă şi brocart, pot fi o alegere interesantă. De asemenea, mici statuete de marmură (replici ale unor sculpturi celebre), acuarele sau gravuri reprezentând scene din timpul Serenissimei, toate acestea pot fi un suvenir sensibil al unor zile petrecute în cel mai romantic oraş al Italiei.
Citește pe Antena3.ro
CE SĂ MĂNÂNCI?
Fructele de mare, mămăliga şi orezul sunt elementele definitorii ale gatsronomiei veneţiene clasice. Sepia - şi nero di seppia (cerneala neagră a "animalului" marin) se asortează excelent cu orezul şi mămăliga. Dacă vă displace combinaţia, încercaţi "zuppa di pesce" (supă de peşte), salatele de radicchio, mâncărurile pe bază de mazăre. În Piaţa San marco şi în împrejurimi preţurile sunt mai mari, în vreme ce cu cât te îndepărtezi de centru preţurile pentru un prânz devin tot mai mici, ajungând până la 17-24 euro pentru trei feluri de mâncare şi o răcoritoare.
În Veneţia, veţi găsi hoteluri de toată mâna - la 1 la 5 stele - şi pentru toate buzunarele - de la 40-50 de euro pe noapte până la câteva mii de euro (tot pentru o noapte). Dar Veneţia nu are prea multe hoteluri (şi nici nu se vor construi altele, câte vreme oraşul are o lege proprie, care interzice, de aproape 300 de ani, orice clădire nouă). O variantă convenabilă ar fi să alegeţi să sejurnaţi într-o localitate vecină, de unde să călătoriţi spre Veneţia în fiecare dimineaţă, pentru a o părăsi în fiecare seară. Puteţi alege între hotelurile mai vechi sau mai noi din Mestre, care sunt şi cel mai aproape, Chioggia sau Padova (care vă oferă şansa unor alte expediţii romantice, în interiorul oraşelor "reşedinţă" - ceea ce ar însemna să vă împărţiţi timpul de plimbare între Veneţia şi Chioggia, ori Padova, după caz).
