Grădina japoneză ca refugiu

Despre grădina japoneză am mai vorbit. Şi, totuşi, la fiecare show de design de grădini vine cineva cu un proiect care te impresionează. Toate proiectele merg practic pe aceeaşi idee, dar fiecare are ceva care îţi rămâne pe retină.

Prezentă la Chelsea Flower Show de anul acesta, grădina japoneză proiectată de Takumi Awai aduce în atenţia publicului câteva elemente tradiţionale ale unui refugiu. O grădină în care te poţi rupe de lumea exterioară şi poţi medita în linişte, în timp ce savurezi o ceaşcă de ceai. Este, dacă vreţi, o celebrare a naturii în... linişte. Grădina degajă o atmosferă solemnă, construită cu câteva plante specifice spaţiilor verzi japoneze, învăluite în elemente decorative elegante.

Takumi Awai ne propune o grădină urbană pe spaţiu mic, dar care îmbină cu graţie elementele tradiţionale cu cele moderne. De fapt, dacă priviţi cu atenţie, vă este greu să spuneţi unde anume se opresc cele tradiţionale şi încep cele moderne.

CARACTERISTICI
Culoarea grădinii este dată mai puţin de plante şi mai mult de mozaicurile folosite. Lemn pentru locul de odihnă, piatră pentru bordarea straturilor şi întărirea malurilor, un lac traversat graţios prin "paşi de piatră" şi... focul regăsit în culoarea intensă a frunzişului unui arţar plantat pe o latură a grădinii. Bambuşii folosiţi dau înălţime grădinii şi accentuează senzaţia de izolare, irişii şi aliumii din straturi sunt vreme de câteva luni pe an singurele pete de culoare din grădină, cu excepţia arţarului şi a mozaicului atent realizat.

Cameliile îşi intră în rol primăvara devreme, atunci când bulboasele amintite încă dorm sub un strat mic de zăpadă. Awai a folosit pe o suprafaţă destul de mare plante decorative prin frunziş pentru a compensa numărul mic de plante florifere. Dar există un echilibru plăcut în grădina propusă de el. Un farmec paşnic, ca un îndemn la meditaţie.