Dacă articolul de săptămâna trecută prezenta, pe scurt, istoria Muzeului de Antichităţi şi a clădirii Macca din Strada Henri Coandă numărul 11, situaţia gravă actuală a imobilului permite dezvoltarea subiectului.
Donaţia soţilor Macca, la sfârşitul secolului al XIX-lea, este un gest rar întâlnit astăzi, iar ideea lui Nicolae Iorga de a transforma, temporar, clădirea în muzeu era un omagiu adus atât generozităţii acelor colecţionari care au sublimat colecţiile private în bucurii destinate publicului larg, cât perseverenţei unor generaţii de arheologi care au îmbogăţit continuu patrimoniul acestui muzeu în perioada interbelică.
Important centru pentru cercetarea ştiinţifică, cu un patrimoniu arhitectural şi arheologic bogat, Institutul "Vasile Pârvan" îşi are sediul în Casa Macca încă de la înfiinţarea sa, la jumătatea anilor ’50. Funcţiunea imobilului a fost păstrată şi după 1990, fiind "cunoscut de puţini şi uitat de mulţi".
În secolul al XIX-lea, o serie de colecţionari au dovedit o generozitate remarcabilă, prin donarea către Muzeul Naţional de Antichităţi a colecţiilor personale, mărturii ale călătoriilor şi a unui mod de viaţă. De o valoare rar întâlnită, acestea rezervă adevărate surprize. "Îmbunătăţirea condiţiilor de păstrare a acestui patrimoniu şi punerea lui în valoare într-o expoziţie tematică atât sub aspect muzeal, cât şi ştiinţific ar reflecta pe deplin utilitatea socială a cercetării arheologice", scrie Oana Damian.
PATRIMONIU ÎN PERICOL
Casa Macca prezintă certe valori artistice şi tehnice, care sunt însă mult diminuate de starea precară în care se află. Clădirea nu şi-a pierdut farmecul "fin de siecle", întrucât a păstrat parţial decoraţia saloanelor cu picturi murale caracteristice stilului academist, şi mobilierul, printre care cea mai spectaculoasă piesă este o somptuoasă oglindă art nouveau. De fapt, în fiecare colţ descoperi un alt detaliu interesant, fie pictură murală înfăţişând anotimpurile, vitralii, decoraţii în stucco cu foiţă de aur, sculpturi în ronde-bosse, uşi pictate, plafoane pictate sau sculptate în lemn.
Problemele sunt cele obişnuite pentru o clădire cu respectabila vârstă de peste 100 de ani. În urma studiilor de acum mai bine de un deceniu reieşea că acest imobil prezintă grave deficienţe structurale, fisuri în X fiind vizibile pe toate faţadele, cele mai pronunţate la nivelul etajului. Din analizele realizate în anii 1995 şi 1996 a reieşit că "planşeele prezintă cedări la încastrări. (...) Există, de asemenea, fisuri şi crăpături în pereţii interiori. Plafoanele de la parter şi de la etaj prezintă numeroase crăpături în tencuială şi în finisajul bogat ornamentat. La etaj, bucăţi mari din plafon se desprind. Învelitoarea refăcută are unele piese de susţinere, montanţi, căpriori cu urme de umeziri repetate, chiar putrezire". Concluzia expertului, ing. Dragoş Badea, a fost aceea că "în starea actuală, construcţia prezintă un grad acceptabil de siguranţă, dar numai la solicitări gravitaţionale şi o lipsă de siguranţă faţă de normele actuale", recomandând începerea lucrărilor de consolidare în cel mai scurt timp.
13 ANI DE TERGIVERSĂRI
Fondurile pentru întreţinerea şi restaurare acestei clădiri centenare ar trebui alocate din bugetul Academiei Române. Lipsa teoretică a fondurilor, a iniţiativei şi perseverenţei din partea Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan", dar şi diferite probleme juridice au determinat amânarea pe o perioadă nedefinită a începerii lucrărilor de consolidare şi restaurare a casei Macca. Clădirea necesită neîntârziat începerea unor intervenţii complexe şi complete de consolidare, conservare şi restaurare. Din păcate, procesul de degradare a unei clădiri istorice nu poate fi oprit, ci numai încetinit. Dintre lucrările necesare primează consolidarea, ca fiind cea mai importantă şi indispensabilă. Urmează apoi lucrările de conservare şi restaurare a decoraţiilor precum: curăţarea, reintegrarea elementelor care s-au degradat, restaurarea picturii, a detaliilor în stucco ale pereţilor şi tavanelor, restaurarea tuturor tâmplăriilor – tocuri şi foi – de uşi, a armăturilor ferestrelor şi repararea seturilor de mobilier original.
Între anii 1995 şi 1996, la cererea Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan", biroul de arhitectură BBM Grup a realizat un proiect de restaurare a Casei Macca, de supraetajare a clădirii anexă şi de amenajare a Muzeului Antichităţilor şi a Lapidariului. Punerea în aplicare a proiectului a fost amânată iniţial de incertitudinea situaţiei juridice a imobilului, care a fost revendicat de presupuşi moştenitori, deşi fusese donată încă din 1896, şi în prezent de lipsa fondurilor.
PATRIMONIUL ARHEOLOGIC
Susţinem restaurarea arhitecturală a Casei Macca şi reintegrarea acestui monument în circuitul naţional a Muzeului Antichităţilor. Va fi necesară o campanie bine coordonată, de sensibilizare a opiniei publice, al cărei obiectiv să fie educarea percepţiei asupra patrimoniului arheologic, conştientizarea problemelor, precum şi implicarea tuturor factorilor care pot să ajute la găsirea unor soluţii viabile, acţiuni ce ar duce la o îmbunătăţire a imaginii arheologiei.
MUZEUL ANTICHITĂŢILOR
BBM Grup a propus separarea funcţiunilor de muzeu şi Institut de Arheologie. Pentru Muzeul Antichităţilor, arhitectul Alexandru Beldiman a propus o galerie subterană cu acoperiş parţial din sticlă, care să permită expunerea pieselor antice, şi nu doar îngrămădirea lor în curtea Casei Macca.
Conform proiectului, galeria ar porni din Calea Victoriei, prin Parcul Nichita Stănescu, situat lângă Biserica Nicolae Tabaci. Deschiderea unui acces către Calea Victoriei ar oferi acestui muzeu o mai bună integrare şi mai mare vizibilitate în cadrul spaţiului urban.
Muzeul ar urma să aibă o suprafaţă totală de 1.330 mp, rezultată din extinderea subsolului clădirii Macca cu o suprafaţă de 420.64 mp, pe zona curţii cu încă 1.000 mp. Astfel muzeul ar avea spaţii de expunere în subsolul clădirii existente, spaţii de expunere în extinderea subsolului, spaţiu de expunere în aer liber, sală de conferinţă, cafenea, librărie, spaţii pentru depozitele colecţiilor arheologice.
Laboratoarele de restaurare a materialului arheologic vor funcţiona în zona de sud a subsolului clădirii existente. Depozitele pentru colecţiile de arheologice vor fi amplasate în partea de vest a curţii.
CASA MACCA
După intervenţiile de consolidare, conservare şi restaurare, la parter vor fi sala de primire, sala de protocol, cabinetul numismatic, birourile directorului, directorului adjunct şi secretariatul. La etaj vor fi birouri pentru 20 de persoane, iar în pod-amenajate birouri pentru 15 persoane.
O campanie de sensibilizare a opiniei publice, a autorităţilor, a unor fundaţii sau a unor persoane juridice asupra problemelor particulare legate de patrimoniu arheologic şi strângere de fonduri ar putea să redea publicului atât casa cu decorul său fastuos, cât şi muzeul ale cărui colecţii numără, printre altele, sarcofage egiptene, vase miceniene, cipriote şi attice, opaiţe şi sticlărie romană, piese epigrafice, arhitecturale, sculpturale, numismatice, unelte, arme şi artefacte medievale târzii.
STAREA DE FAPT LA INTERIOR
Una din încăperile principale ale etajului nu mai poate fi folosită, întrucât bucăţi mari din tencuiala de la plafonul etajului se desprind. Luminatorul mai păstrează câteva dintre fragmentele originale, lucrate manual.
Pictura murală este deteriorată pe peretele de nord-est al holului de la parterul casei Macca.
Depozitul bibliotecii Institutului este una dintre cele mai frumoase saloane ale Casei Macca, cu un splendid vitraliu şi plafon din lemn casetat.
Amforele, şi nu numai, sunt depozitate impropriu.
REFUNCŢIONALIZARE
Conform proiectului, clădirea anexă va fi consolidată şi supraetajată cu două etaje. La subsol vor fi amenajate o librărie şi o cafenea într-un spaţiu boltit. La parter vor fi instalate un laborator de restaurare metale, un laborator de petrografie şi un laborator foto. La primul etaj, un laborator de restaurare de ceramică şi un laborator de chimie şi palinologie. La etajele 2 şi 3 vor fi depozitele bibliotecii institutului, iar la etajul 4, sala de lectură a bibliotecii.
Citește pe Antena3.ro