Garantiile imobiliare
Garantiile imobiliare
Notariatul public reprezinta una din institutiile
nascute in scopul de a ocroti si garanta
drepturile subiective si interesele legitime ale persoanelor, creand totodata posibilitatea exercitarii acestor drepturi in concordanta cu intentia reala a titularilor, dar si cu finalitatile urmarite de legiuitor prin recunoasterea lor.
Potrivit art.1 din Legea notarilor si a activitatii
notariale nr. 36/12.05.1995, "activitatea notariala asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, in conformitate cu
legea". Art. 3 al legii mentionata statueaza ca
notarul public indeplineste un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome, iar art. 4 precizeaza ca "actul indeplinit de
notarul public, purtand sigiliul si semnatura
acestuia, este de autoritate publica si are forta
probanta prevazuta de lege".
Fie si numai din aceste articole se poate desprinde chiar si in mod implicit concluzia ca notarul public, indeplinind un serviciu de interes
public, ca titular al unei functii autonome de
autoritate publica, nu este, in acelasi timp, un
functionar public.
Garantiile imobiliare reprezinta una din institutiile Dreptului civil tot mai des intalnita in
activitatea notarilor publici, tocmai datorita utilitatii acestora si modului eficace de ocrotire
a creditorilor prin asigurarea securitatii creditului.
In cele ce urmeaza, ne propunem sa analizam
contractul de ipoteca, acesta avand o utilitate
practica incontestabila, fiind totodata frecvent
intalnit in activitatea notariala.
In literatura de specialitate, ipoteca a fost definita ca fiind "un drept real accesoriu, care
are ca obiect un bun imobil al debitorului sau
al altei persoane, fara deposedare, care confera creditorului ipotecar dreptul de a urmari
imobilul in stapanirea oricui s-ar afla si de a fi
platit cu prioritate fata de ceilalti creditori, din
pretul acelui bun".
Dreptul de ipoteca este reglementat in principal in Codul nostru civil, in capitolul III ("Despre ipoteci") al titlului XVIII, intitulat "Despre
privilegii si ipoteci" (art.1746-1814 C.civ.).
Art.1746 C.civ. formuleaza o definitie legala a
dreptului de ipoteca, pe care il considera ca
fiind "un drept real asupra imobilelor afectate
de plata unei obligatii".
In mod asemanator, contractul de ipoteca
poate fi definit ca fiind un contract solemn,
constitutiv, unilateral si accesoriu, prin care o
persoana (debitor ipotecar) consimte sa constituie asupra unuia sau mai multor bunuri
imobile determinate al caror proprietar este
un drept real de ipoteca in favoarea altei persoane (creditor ipotecar), in scopul garantarii
unei (sau unor) creante determinate.
Din aceasta definitie se pot desprinde si caracterele juridice ale contractului de ipoteca:
contractul de ipoteca este un contract solemn, ceea ce inseamna ca legea cere pentru
insasi validitatea lui existenta unui inscris autentic (art.1772 C.civ.);
contractul de ipoteca este un contract constitutiv de drept real. Cu alte cuvinte, el da
nastere unui Drept real de ipoteca, avand ca
obiect bunuri imobile determinate si afectate
de plata unei anumite obligatii, asupra carora
creditorul se bucura de un drept de preferinta
si unul de urmarire, aidoma oricarui titular de
drept real;
contractul de ipoteca este un contract accesoriu, ceea ce inseamna ca existenta, validitatea si efectele sale depind intru totul de
soarta obligatiei principale pe care o garanteaza (accesorium sequitur principalem).
Obligatia principala poate fi afectata de o
conditie suspensiva sau poate avea un caracter eventual. Si o astfel de creanta poate fi
garantata printr-un drept de ipoteca, iar asa
cum justificat s-a remarcat in literatura noastra
de specialitate, intr-o astfel de situatie,
inscrierea ipotecii in registrele de publicitate
imobiliara prezinta interes si conduce la
dobandirea unui rang prioritar atunci cand se
va realiza conditia sau cand creanta va deveni
actuala.
Ca exceptie, uneori desfiintarea sau stingerea
obligatiei principale nu conduce mutatismutandis la incetarea dreptului de ipoteca;
altfel spus, exista situatii cand ipoteca poate
totusi supravietui obligatiei principale, cum se
intampla, de exemplu, in cazul novatiei acesteia (art.1134 C.civ.) si invers, exista situatii
cand obligatia principala supravietuieste
ipotecii, cum se intampla in cazul prescriptiei
(art.1800 C.civ), purgii (art.1827 C.civ), compensatiei (art.1153 C.civ.) si darii in plata
(art.1.100 C.civ.).
Contractul de ipoteca este un contract unilateral, ceea ce inseamna ca acest contract da
nastere la obligatii numai pe seama celui ce
constituie ipoteca (debitorul ipotecar), nu si
pentru cel in favoarea caruia aceasta a fost
constituita (creditorul ipotecar) ;
Spre deosebire de privilegii, care sunt intotdeauna prevazute de lege, dreptul de ipoteca
poate izvori atat din lege (ipoteca legala), cat
si din conventia partilor (ipoteca conventionala); de asemenea, daca, in cazul privilegiilor, rangul acestora rezulta din natura si cauza
speciala a creantei (art.1722 si 1723 C.civ.- non
ex tempore, sed ex causa), in cazul ipotecilor,
prioritatea rangului are ca temei si fundament
prioritatea timpului, potrivit principiului qui
prior tempore potior jure.
Notar public,
Mioara Velicu,
Bd. Mihail Kogalniceanu,
nr. 49, bl. 49, sc. A, ap. 2,
tel: 021-3123196