La caldurica, in pod

Intr-o casa frumoasa din centrul Capitalei, cu doua niveluri, exista un apartament superb ascuns privilor celor care trec pe strada. Fatada principala realizata intr-un stil Art Deco nu tradeaza ambientul creionat in maniera aproape rustica sub acoperis. Pe drept vorbind, din strada nici nu se ghiceste amploarea podului, devenit acum o spatioasa mansarda.

INTRARE INDEPENDENTA

Cu acces separat, profilat dintr-o curte mica interioara, dar foarte inspirat amenajata, mansarda apare vizitatorului in tot spectacolul ei. Scara interioara era pe vremuri folosita de servitorii casei, iar podul, utilizat evident pentru depozitare. Construita in perioada interbelica si proiectata de un arhitect francez, casa a fost nationalizata, locuita de chiriasi, ca dupa zeci de ani sa revina mostenitorilor de drept.

Fiind gandita pentru o familie numeroasa, casa redobandita este acum functionalizata diferit fata de perioada initiala. Astfel, parterul si primul nivel constituie o locuinta, iar nivelul al doilea o alta. Dar proprietarii au vazut oportunitatea de a reamenaja podul intr-un al treilea apartament destinat acum inchirierii.

CRITERII FUNCTIONALE

Neavand foarte multi bani, beneficiarii au pus accent mai mult pe partea tehnica, respectiv pe extinderea instalatiilor termice, sanitare si electrice, precum si realizarea etansarii podului. Structura acoperisului si invelitoarea au trebuit refacute deoarece in timp ele s-au degradat simtitor. Intre invelitoarea de tabla si tavanul mansardei exista un consistent strat izolator de vata minerala. De asemenea, tamplaria a fost refacuta pentru a asigura un grad de confort sporit.

Fondurile insuficiente au determinat abordarea diferita in privinta stilului de ambientare. Desigur, s-ar fi dorit un decor, transpus si prin finisaje si detalii ornamentale, care sa aminteasca de stilul curat, surprinzator pastrat la etajele inferioare de Art Deco. Dar asta e! In viata exista compromisuri traduse inclusiv prin amenajarea caselor.

Cea mai simpla si la indemana solutie a fost folosirea preponderenta a lemnului, un material cald, placut. Ideea a pornit de la structura spectaculoasa a podului, stalpii si grinzile al caror desen fascineaza intotdeauna indiferent de tipologie. Asa s-a recurs la metoda lambriurilor ce mascheaza tavanul, precum si la configurarea podelelor.

A rezultat un spatiu generos in zona de zi, unde separarile sugerate de structura intortocheata au dictat mai departe pozitionarea mobilierului. Si cum ar fi putut fi acesta daca nu tot din lemn masiv? Banchete rustice formeaza un ansamblu exploatat acum ca zona pentru vizionarea televizorului, auditii muzicale sau lectura. Un alt "cotlon" ca un cuib grupeaza canapeaua si fotoliile intr-o zona de conversatie, iar biblioteca - un element gen paravan - vine sa faca separarea fata de dressing si accesul catre dormitoare.

SIMPLITATE DE BUN-GUST

Amenajarea surprinde prin simplitate, dar mai ales farmecul pe care il emana lemnul in toata splendoarea sa. Este laudabila initiativa proprietarilor de a nu fi ascuns structura acoperisului sub placile false si reci de gips-carton. Este o locuinta originala pentru ca, in ciuda bugetului restrans, s-a gasit solutia evidentierii arhitecturii speciale rezultate in urma refacerii podului. Aici, pe ferestre mici, se creeaza mereu o alta scenografie de umbre si lumini. O scenografie aproape rustica, banala, dar care confera siguranta, intimitate si confort. Iarna, aici te simti cocotat in pod, ca un copil refugiat in jocurile sale cu eroi imaginari sau ca un stapan deasupra orasului, de unde, intr-o pauza meditativa, privesti de la inaltime, de la caldurica, copacii goi din Cismigiu.

foto: DOMUS