Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ani de-a răndul, pe la cele căteva reviste de specialitate pe care le-am făcut sau le-am condus, pornind de la zicerea că "meseria e brăţară de aur", i-am incurajat pe micii meseriaşi, meşterii pricepuţi şi eficienţi care vin in casă şi rezolvă orice problemă rapid, curat, ieftin. Astăzi am ajuns să mă rog să mă ferească Dumnezeu să am nevoie de un meşter, pentru că lucrurile s-au degradat incredibil (şi) pe acest segment de activitate. De ce fac această afirmaţie? Să vă dau căteva argumente. Majoritatea celor care vin astăzi să repare căte ceva prin casa omului sunt nişte ciubucari fără nici o calificare in meseria respectivă (electrician, instalator, zidar, zugrav, tămplar etc.). Ei nu taie chitanţe şi nu oferă garanţii, nu au aproape niciodată toate sculele profesionale necesare, nu pot justifica preţurile solicitate pentru manoperă.
Au in schimb tupeu căt cuprinde, se pricep de minune să o aducă din condei (evident, in favoarea lor!) la achiziţionarea materiilor prime şi materialelor, de multe ori provoacă daune colaterale mai mari decăt reparaţia in sine şi, după ce au incasat banii, dispar ca măgarii in ceaţă, pentru totdeauna. Toate aceste neajunsuri se acutizează dacă intervenţia are caracter de urgenţă (o ţeavă de apă fisurată, o priză cu scurtcircuit permanent, căteva plăci de faianţă care stau să-ţi cadă in cap). Pentru lucrările complexe, care se derulează pe perioade de timp mai indelungate (tencuieli şi zugrăveli, schimbări de calorifere, mobilier pe comandă etc.) ai nevoie de nişte nervi oţeliţi, un buget de rezervă cel puţin la fel de mare ca şi cel calculat iniţial, o perioadă de concediu legal sau fără plată, care să-ţi asigure prezenţa permanentă in⦠şantier.
In sfărşit, după ce treaba e gata şi meseriaşul pleacă afişănd un zămbet pervers pe care se citeşte limpede propoziţia "te-am prostit!", n-ai decăt să sufleci mănecile şi să te apuci de curăţenie, pentru că această activitate degradantă nu face parte din obligaţiile sale. Cam aşa stau lucrurile, din căte ştiu eu, iar dacă vreunul dintre cititorii acestui editorial cunoaşte "un băiat bun" pe care mi-l poate recomanda cu măna pe inimă, să mă sune la redacţie sau să-mi scrie şi jur că scriu un articol⦠reparator!
