Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cea dintăi reacţie a romănului atunci cănd este abordat cu o chestiune mai interesantă este să zică: "Da, ştiu!". De fapt, el habar n-are despre ce e vorba, e pentru prima dată cănd ia contact cu subiectul, n-a văzut, n-a auzit, n-a citit nimic pe tema discutată, dar, ca să nu fie luat de prost, se dă cunoscător.
Cea dintăi reacţie a romănului atunci cănd este abordat cu o chestiune mai interesantă este să zică: "Da, ştiu!". De fapt, el habar n-are despre ce e vorba, e pentru prima dată cănd ia contact cu subiectul, n-a văzut, n-a auzit, n-a citit nimic pe tema discutată, dar, ca să nu fie luat de prost, se dă cunoscător. Dacă discuţia avansează şi riscă să i se ceară amănunte, devine negativist ori agresiv, minimalizănd subiectul, trecăndu-l in derizoriu, sau işi expediază interlocutorul cu celebra expresie: "Băi, mă laşi?!?"â¦
Acest tip de atitudine are două efecte extrem de importante. Primul este acela că ratezi ocazia să afli ceva nou, să iţi lărgeşti orizontul de cunoaştere, să asimilezi o informaţie primară pe care, eventual, o poţi aprofunda ulterior. Prin consecinţă vei primi mai tărziu, sau poate niciodată, elementele de noutate apărute intr-un domeniu sau altul, vei rămăne inchistat in propria suficienţă, adeseori păguboasă. Cel de-al doilea efect negativ se abate rapid şi direct asupra propriei tale imagini, pentru că, oricăt de bine ai mima suficienţa cunoaşterii, ceva te va trăda intotdeauna, iar persoana ori grupul de persoane implicat in discuţie iţi va aplica o etichetă de care cu greu te vei mai dezlipi.
In această (mult prea) largă categorie de "cunoscători" intră aceia care se pricep la orice oricănd. Ei ştiu, inainte să apuci să deschizi bine gura, ce vrei să spui, au intotdeauna pregătită soluţia ideală pe care o oferă chiar şi atunci cănd nu le-o cere nimeni, dau verdicte definitive, emit axiome, pun diagnostice irevocabile. Un astfel de individ nu va spune niciodată, nici in ruptul capului, ceva de genul: "Interesant, e prima oară cănd aud de asta!". El nu are răbdare să asculte pănă la sfărşit o idee originală sau o descriere total nouă, cu atăt mai puţin o argumentaţie logică şi bine documentată. Te intrerupe in mijlocul frazei, ţi-o "taie" scurt şi fără drept de apel, te pune la punct şi te trimite la plimbare, te expediază urgent dincolo de graniţele propriei sale incompetenţe.
Şi, ceea ce este la fel de grav şi de simptomatic, dacă a reuşit totuşi să prindă ceva dintr-o idee nouă, intr-o altă conjunctură işi arogă paternitatea sau dreptul la intăietate cu o vehemenţă ridicolă, dar gălăgioasă.
Atunci cănd intălniţi un personaj asemănător cu cel descris in răndurile de mai sus aveţi numai două posibilităţi de reacţie: să-l demascaţi imediat, făcănd din el un duşman inverşunat, sau să-l lăsaţi să delireze, urmărind pănă unde se poate cineva acoperi de ridicol.
Citește pe Antena3.ro
