Parcul Ioanid, un muzeu in aer liber

"Aici stau boierii si parvenitii. Toate casele au perdelele trase pana jos. Pe strada, o liniste atat de mare incat poti sa auzi, daca asculti cu atentie, cheia in casa de bani, poti sa auzi fasaitul hartiilor de banca. Nici un restaurant. Nici o carciuma. Nici o bodega. Aici toata lumea are automobil"

In Bucuresti, fiecare cartier are personalitatea lui, specificul lui. Prin ambianta agreabila si consistenta sa urbana, Parcul Ioanid a reusit sa asimileze varietatea referintelor stilistice, fiind departe de "nostalgia noroiului, pastramei, bragii si gogosilor" cum se spunea in epoca.

DE LA GRADINA BRASLEA LA PARCUL IOANID

Intre anii 1830-1860, gradina Ioanid se numea gradina Braslea, fiind un loc de plimbare pentru locuitorii din zona. Intregul teren a fost cumparat de librarul Gheorghe Ioanid (1818-1906), care plantase aici 26 de specii de pomi fructiferi si cultiva legume si zarzavaturi. Constantin Bacalbasa descria parcul ca fiind o "gradina de margine de oras unde se faceau petrecerile, unde mergea lumea sa chefuiasca, unde se intalneau amorezatii si unde cantau printre tufisuri lautarii". De altfel, trebuie amintit ca terenul se afla in apropierea crematoriului si a gropii de gunoaie.

Primele lucrari de sistematizare a zonei au avut loc in 1872, cand Primaria a incheiat un contract cu Anton Westelly pentru amenajarea unei gradini pe maidanul Icoanei. Aceasta lucrare a fost terminata in anul 1875 prin desecarea baltii Bucurestoaiei. Procesul de sistematizare a zonei a fost grabit de construirea Scolii Centrale de fete in 1889-1891, opera a arhitectului Ion Mincu. Statuia lui G.C. Cantacuzino a completat piateta in anul 1904, fiind opera sculptorului francez G. Dubois. Din anul 1886, in timpul primarului Em. Protopopescu Pache, incepe sa treaca prin aceasta zona tramvaiul numarul 8 Oppler-Teilor, care avea traseul: Fabrica de bere-Izvor-Mihai Voda-Belvedere-Brezoianu-Renasterii-Stirbey Voda-Franclin-Nicolaie Golescu-Alexandru Lahovari-Armasului-George C. Cantacuzino- Romana-Teilor.

PARCUL CU 25 DE RESEDINTE

Intre 1909-1910 este taiata portiunea Bulevardului Dacia, dintre strazile Polona si Aurel Vlaicu, care se numea atunci simplu Bulevardul Nou. Cu aceasta ocazie, primarul Vintila Bratianu hotareste deschiderea Strazii Dumbrava Rosie, largirea Strazii Polona, amenajarea Pietei Spaniei si continuarea deschiderii Bulevardului Dacia, artera ce urma sa uneasca Gara de Est cu Gara de Nord.

Urmand ca de-a lungul, in parte si pe loturile parcelate din fosta livada Ioanid, delimitata intre Strazile Polona, Dumbrava Rosie, Aurel Vlaicu si Bulevardul Dacia, sa ia nastere un ansamblu rezidential de 25 locuinte luxoase dispuse in jurul unui parc public. Proiectul s-a numit "Blocul de Vile si Gradina Publica Ioanid" si avea prestabilita o parcelare, un regulament de licitatie a terenurilor si un regulament de constructie a vilelor. Planul parcelarii contine multe detalii urbanistice, iar in parc urma sa fie amenajat un lac, un chiosc si alei, iar pe alocuri inserate stanci intr-o maniera decorativa. Regulamentul de licitatie al parcelelor era alcatuit din 12 articole si stabilea exact modul in care se vindea parcela si care erau obligatiile noilor proprietari.

Regulamentul de constructie continea sapte articole prin care se stabilea exact: retragerile fata de vecinatati, inaltimea maxima la cornisa, stilul cladirilor si amenajarea curtilor lor interioare. Acesta este motivul omogenitatii acestui complex rezidential.

Arhitectul Paul Smarandescu scrie ca "imobilul Elenei Sturdza Scheianu din Strada Polona numarul 10 a costat 120.000 lei, iar casa colonelului Badulescu din Strada Dumbrava Rosie numarul 1, construita in anul 1912, a costat 130.000 lei".

MUZEU IN AER LIBER

Imobilele sunt operele celor mai importanti arhitecti ai epocii Petre Antonescu, Ion D. Berindey, Ion I. Berindey, Grigore Cerchez, E. Doneaud, O. Mausgh, Paul Smarandescu, Dimitrie Harjeu, Jean Monda, Tiberiu Niga si Horia Creanga astfel incat intreg ansamblul poate fi considerat un muzeu in aer liber. Dintre acesti arhitecti, Ion D. Berindey a fost cel mai prolific, avand patru cladiri construite in zona.

ZONA PROTEJATA

Zona parcurilor Ioanid si Icoanei reflecta parfumul perioadei belle epoque in Bucuresti. Conform legislatiei monumentelor de arhitectura, nu numai o casa este considerata monument, ci intreaga zona fiind apreciata ca fiind "tesut rezidential traditional tipic - unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturala ridicata. Gradul de protectie este maxim - se protejeaza valorile arhitectural-urbanistice, istorice si de mediu natural in ansamblul lor: trama stradala, fondul construit, caracterul si valoarea urbanistica; sunt permise interventii care conserva si potenteaza valorile existente".

Bulevardul Dacia colt cu Strada Polona, fosta ambasada, construita in 1912, proprietar fiind Gibelescu. Sus, fotografie actuala, in partea de jos, fotografie de epoca	Vila doctorului Ciru Iliescu, construita in 1910, arhitect fiind Petre Antonescu, Strada Polona numarul 2. Se poate vedea in partea dreapta a fotografiei accesul in "gradina particulara Ioanid"

Parcul Ioanid este un colt al orasului in care poti intra cu usurinta intr-o atmosfera de epoca, insa pe Strada Dumbrava Rosie, consulatul Statelor Unite al Americii si Ambasadele Iranului, Norvegiei, Austriei au interzis fotografierea si nu este recomandat nici sa zabovesti privind arhitectura pentru a nu trezi suspiciuni, oricum paznicii te iau la zor. Acelasi lucru este valabil pentru Bulevardul Dacia, in cazul Ambasadelor Belgiei si Danemarcei, si Strada Polona