Semineul se face vara

Din sumar: Afla ce e nou / Este posibila realizarea termoizolatiei la interior? / Tipuri de invelitori pentru acoperis: Metalul este la putere / Intarzierea la plata utilitatilor / Cetateanul, repartitorul si factura / Perdele actionate electric / Bani si interese meschine matura Capitolul de pe harta / Casa din lemn lamelar / Texturile care creaza ambientul / Trucuri pentru gradina dumneavoastra / Craciunita mea nu face flori /

DEZAMAGIRE SI REVOLTA

Cu cativa ani in urma am cumparat, cu o suma absolut modesta, o casuta paraginita si o palma de loc la tara, pe undeva catre Giurgiu. M-am apucat cu mare entuziasm si cheltuieli surprinzator de consistente sa o modernizez, avand cele mai solide intentii de a ma muta acolo cu intreaga familie. Motive personale si dramatice m-au obligat sa opresc ce incepusem, sa ma intorc in Bucuresti si chiar sa abandonez pentru vreo trei ani proprietatea. Nu chiar de tot, ci lasand-o in "grija" unei batrane cu care nu aveam nici un fel de grad de rudenie, pe care am cules-o de pe drumuri si am adus-o sa moara linistita la mine in batatura.

Batrana s-a prapadit zilele trecute si am inmormantat-o crestineste, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca… In urma ei, dar si in urma indelungatei mele absente, pe care unii o considera vinovata fara a avea toate datele problemei, au ramas praful si pulberea. Ce am gasit in curtea si in casa unde am muncit cu drag si am investit cu nesabuinta e greu de descris in cuvinte. Batrana a vandut pe nimica toata bunuri de valoare pe care sateni intunecati s-au grabit sa le ascunda in propriile case ori hambare. Ce nu s-a putut vinde s-a furat ziua in amiaza mare, fara frica si fara rusine. N-a mai ramas nimic, de la pompa submerisibila si hidroforul noi-noute pe care dadusem vreo treizeci de milioane (in rate…) pana la ultimul cuisor sau surubel. De la sania copiilor pana la masina de cusut, de la gratarul din cornier de patru pana la fierastraul electric.

Oamenii la care se afla acum obiectele mele sunt vecinii mei, care ma saluta si imi zambesc labartat, cu aerul ca nimic ilegal sau rusinos nu s-a petrecut pe la mine prin curte. Ei cred ca eu sunt un soi de miliardar pentru care nu conteaza acolo, o paguba de doi bani, ba poate chiar mai mult, li se pare ca e cam dreptul lor sa ia de la mine si sa-si carpeasca saracia. Poate nu atat paguba in sine, cat mai ales felul lor de a se purta mi-a provocat un sentiment de dezamagire, amestecat cu o revolta innabusita pe care nici macar nu stiu impotriva cui sa o canalizez. Credeam, naiv fiind, ca la tara sufletele au ramas curate. Ca omul necajit si truditor pentru fiecare leut are, inaintea oricui, simtul sfintei proprietati, stie ce e rusinea si frica de Cel de sus. Se pare ca m-am inselat. Am avut o prima reactie de renuntare la tot si la toate, sa vand repede si pe orice suma ce-a mai ramas acolo si sa raman la smecherii mei de Bucuresti cu care am cel putin harjoana de zi cu zi, paguboasa dar vesela!

A fost doar o promta reactie. La o mai atenta gandire am decis sa nu renunt, sa nu ma dau batut. Ma voi intoarce, voi relua si voi termina lucrarile la casa, voi revitaliza curtea, voi veni sa stau acolo ori de cate ori voi dori, numai la sfarsit de saptamana sau pentru perioade de timp mai lungi. Voi fi mai atent la cei pe care i-am crezut prieteni, mult mai drastic cu cei pe care ii stiu dusmani. Si daca nu voi invinge eu, vor invige cu siguranta copiii mei pentru ca asa este firesc si moral. Si asta astept sa faca toti cei, foarte multi, care au patit ca mine pentru ca satul romanesc ticalosit trebuie sa se intoarca la valorile umane originare.