Vechea tipografie din Soseaua Bonaparte

Ansamblul fostelor Ateliere Tipografice "Cartea Romaneasca" este situat pe Bulevardul Iancu de Hunedoara nr. 58-60, in apropierea intersectiei cu Calea Dorobantilor.

Ansamblul fostelor Ateliere Tipografice "Cartea Romaneasca" este situat pe Bulevardul Iancu de Hunedoara nr. 58-60, in apropierea intersectiei cu Calea Dorobantilor.

Este posibil ca in curand circa 7.000 mp sa fie disponibili in centrul Bucurestiului in urma demolarii partiale a cladirii fostei tipografii "Cartea Romaneasca". Conteaza oare ca aceasta cladire este monument istoric? In ciuda restrictiilor impuse de lege, asa cum se intampla, din pacate, adesea in cazul monumentelor, valoarea acestora este redusa la terenul pe care il ocupa. Dar totusi pot fi considerate fabricile patrimoniu arhitectural? Bineinteles ca da, pentru ca si uzinele, fabricile, atelierele, morile, minele, depozitele, infrastructura de transport si utilajele ce tin de domeniul industrial contin elemente cu valoare istorica, tehnologica, sociala si arhitecturala.

"Promovarea scrisului romanesc". O data infaptuita, Romania Mare trebuia consolidata, cum altfel daca nu prin cultura. Numele tipografiei nu a fost ales la intamplare, deviza fiind "promovarea scrisului romanesc". Societatea Anonima "Cartea Romaneasca" s-a infiintat prin fuziunea tipografiei "Carol Gobl", librariei-papetarie "Theodosiu-Jonitiu si Fiii" si Editurii "C-tin Stefea". Istoria Editurii "Cartea Romaneasca" este putin diferita de cea a tipografiei. "Cel mai vechi brand de carte din Romania" a fost infiintat in 1919, s-a desfiintat in 1948, pentru a fi reinfiintat in anul 1970, ca editura a Uniunii Scriitorilor, sub conducerea lui Marin Preda, care i-a ramas director pana in 1980. In aceasta perioada a dominat piata culturala romaneasca. In mai 2005 a fost preluata de catre Polirom.

Tipografia din Bonaparte . Datorita cresterii succesive a Bucurestiului, terenul, aflat astazi intr-o zona considerata relativ centrala, se afla la mijlocul secolului al XIX-lea la limita orasului, langa bariera Herastraului, intr-o zona cu intinse suprafete cultivabile. In planul istoric din 1911, terenul era liber de constructii, fiind proprietatea Elenei Bibescu. Cladirea (subsol si parter) si locuinta patronului fabricii, din Soseaua Bonaparte la nr. 58 si, respectiv, Str. Gr. Alexandrescu nr. 95, dateaza din 1913. Acestea au fost cumparate in 1921, cand s-a hotarat concentrarea atelierelor raspandite in tot orasul intr-un singur imobil. Acum s-a realizat de catre arhitectul I.Al. Davidescu suprainaltarea cladirii si s-a construit uzina electrica si garajele. Locuinta proprietarului anterior devine cladirea administratiei. Doi ani mai tarziu se construieste cantina de catre arhitectul J. Geggerle.

Ansamblul cladirilor a evoluat de-a lungul anilor atat ca suprafata a parcelei, cat si ca succesiune a diferitelor corpuri de cladiri prin extinderi, modificari si demolari. In cazul de fata s-a considerat important mentinerea aspectului arhitectural unitar al ansamblului.

Dupa 1944. In urma bombardamentelor din 1944, corpurile Atelierelor I si II au fost afectate, iar ulterior cladirea nationalizata a suferit multiple modificari structurale prin consolidarea facuta in 1956. Terenul ansamblului a fost marit de la o suprafata de circa 6.000 mp la circa 7.000 mp prin cumpararea parcelei limitrofe de la nr. 93, iar constructiile, care initial ocupau o suprafata de 1.910 mp, vor fi extinse, ajungand la o suprafata de 3.410 mp. Dupa 1990, tipografia a fost impartita mai multor beneficiari si a fost consolidata punctual pe corpuri, nefiind consolidata in ansamblu. Din ceea ce a fost odata Societatea "Cartea Romaneasca" nu au ramas decat cladirile ruine, martore ale functiunilor pe care le adaposteau odinioara.

Astazi, fondul construit in zona este eterogen, modificat, doar prin aparitia blocurilor de locuinte noi, cu regim de inaltime P+10. Cladirea fostei tipografii "Cartea Romaneasca" devine astfel un punct de interes prin contrastul cu restul constructiilor. In urma unui PUD avizat, pe teren se poate construi un regim de inaltime P+7, cu toate ca in prezent constructiile nu depasesc P+2, se recomanda aceasta inaltime pentru a se incadra in regimul de inaltime al Bulevardului Iancu de Hunedoara, unde constructiile sunt P+10, dar bineinteles fara a tine seama de cladirile de pe Str. Grigore Alexandrescu, a caror inaltime nu depaseste P+2.

Odata inceputa demolarea, ce anume poate impiedica si daramarea corpurilor valoroase? Exemplul podului Baneasa, demolat acum aproape doua luni, desi aflat pe lista monumentelor, vorbeste de la sine. De altfel, in imediata apropiere pe Calea Dorobantilor este o parcela, acum libera, care ne aminteste inca o data trista realitate a intereselor pietei imobiliare versus istorie urbana in Romania. Problema este ca toate aceste monumente care dispar de la o zi la alta nu se mai pot recupera. "Istoria dispretuita costa."

Ce se poate face cu aceste mosteniri industriale? Este o intrebare la care raspunde intr-o maniera interesanta Expozitia Vestigii Industriale, organizata de Centrul Ceh intre 20 noiembrie si 15 decembrie in holul Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu.

Cladirea administrativa aflata la intrarea in incinta nu pastreaza nimic din interioarele originale, dar exteriorul constituie inca o prezenta placuta in cadrul ansamblului. Amplasata la aliniamentul bulevardului si excentric fata de corpul atelierelor principale, ea are un aer mai domestic prin utilizarea obloanelor de lemn de culoare alba la ferestre, ce contrasteaza cu cea a caramizii aparente

Societatea Anonima "Cartea Romaneasca"

Organizarea spatiala rationala, exprimarea plastica clara, volumetrie adecvata si ritmicitatea elementelor constructive se datoreaza arhitectului I. Al. Davidescu, care reconfigureaza fabrica in 1921. In prezent aceasta fatada functioneaza din cauza interventiilor recente, ca o fatada cortina. In ciuda interventiilor ulterioare, cladirea si-a pastrat autenticitatea conceptiei si a materialelor, fatada fiind o prezenta in arhitectura cartierului. Arhitectura exterioara este realizata din caramida aparenta, volumul principal era marcat in partea superioara de un ceas si sigla tipografiei. Fatada este ritmata de elemente verticale din tencuiala, si pe orizontala de un brau ce pastreaza marcarea parterului, faza initiala a cladirii, integrata armonios in plastica etajelor adaugate ulterior. Aspectul industrial este ameliorat prin elementele de detaliu ca panourile din tencuiala alba, rezaliturile din assize de caramida, borduri, solbancuri, cornisele usor accentuate care dau stabilitate volumului. Fatadele laterale si cea posterioara sunt realizate din tencuiala, mult mai simplu decat fatada principala, fiind probabil refacute dupa al doilea razboi mondial.

"Fiind un ansamblu industrial provenit de la inceputul secolului al XX-lea, produs al asocierii unor familii celebre de tipografi, cum putine sunt in Bucuresti, ar putea fi incadrat la obiective locale, rare, de valoare mare" arhitect Ruxandra Nemteanu

INDUSTRIA GRAFICA

Corpul principal de cladire, avand subsol, parter si doua etaje, adapostea industria grafica. La subsol erau depozitele de hartie si vestiarele; la parter - masinile de tiparit; la etajul 1 - zetaria, masinile de cules, atelierul fotografic, zincografia; la etajul 2 - atelierele de legatorie si papetarie. Sectia de culegatorie manuala dispunea de 20 de vagoane de litera diferita, caractere curente si speciale, care permitea tiparirea a numeroase pagini; culegatoria mecanica - 8 masini care puteau produce zilnic 700 de pagini; sectia rotative dispunea de 2 rotative mari, avand puterea de productie de peste 150.000 de tiraje zilnic si 3 rotative mici pentru bilete de tramvai, bilete de loterie, blocuri de casa, 14 masini Phoenix, Victoria si Tiegel; sectia plicuri - o rotativa moderna si 5 masini rapide; litografia - dispunea de masini de piatra si zinc; sectia de radio - avea un laborator unde se verifica si se punea la punct aparatura sosita din strainatate pentru a fi comercializata; sectia cartonaje - 5 masini de frecare, 2 masini de taiat, 2 masini de decupat, 6 masini de cusut. Uzina reprezenta sursa de energie, furnizand forta motrica a tipografiei, prin existenta unui motor Diesel de 360Hp.

Ghidul realizat in 1928 pentru expozitia internationala de carte de la Florenta prezenta si elementele componente ale constructiei in momentul respectiv, de la corpuri de cladire la masini si utilaje si numar de angajati, date utile pentru a stabili memoria locului de munca. Avem in fotografiile alaturate imagini din sala masinilor de tipografie, sala masinilor de compus si sala de compunere mecanica. Din reclame aflam ca tipografia "Cartea Romaneasca" oferea "servicii de litografiere, legatorie, stereotipie, galvanoplastie, liniatura, cartonage, iconografie". Executa "lucrari in foto-litografie, cromo-litografie, zincografie, heliografie si orice alte lucrari de arte grafice"