All-inclusive românesc?!

Turiştii care vin din vacanţa petrecută într-una dintre staţiunile turceşti de la Marea Mediterană spun că acolo este raiul pe pământ. Atât din punctul de vedere al cazării, al distracţiilor, cât mai ales al mâncării.

Chiar şi pozele din cataloagele cu oferte de vacanţă scot în evidenţă abundenţa de mâncare pentru toate gusturile. Există meniuri specializate pentru vegetarieni, diabetici sau persoane cu intoleranţă la gluten. E adevărat că resorturile turceşti sunt izolate, dar turiştilor le sunt asigurate toate distracţiile, iar animatorii sunt specializaţi să ofere vacanţe reuşite.

Bulgarii ţin şi ei pasul, astfel încât tot mai mulţi români nici nu concep să plece la Albena, Nisipurile de Aur sau Golden Beach fără a lua un pachet all-inclusive. De ce nu şi în România? Unii ar putea crede că aşa ceva nu există. Dimpotrivă, anul trecut, câteva hoteluri au oferit pachete all-inclusive, dar au dat greş. Prea puţini turişti au ales acest sistem, preferând să cumpere doar mic dejun sau demipensiune.

Aşa se face că la sfârşitul sezonului, când s-a tras linie, aproape trei sferturi din cantitatea de mâncare au fost aruncate. Ce nu merge? În principal, românii preferă să nu fie legaţi de orele de masă. Vor să se plimbe, să stea la plajă până după-amiază. Pe de altă parte, distracţiile din hotel lipsesc cu desăvârşire. Nu există animatori, iar televizorul (singura diversiune din peisaj) are sau nu programe prin satelit.

Un alt factor important este preţul ridicat al alimentelor, care le surclasează pe cele din Turcia sau din Bulgaria. Mai mult, românii preferă preparatele pe bază de carne şi legumele care, indiferent de anotimp, sunt la fel de scumpe. În general, se poate spune că sistemul all-inclusive românesc îndeplineşte doar 75% din cerinţele aceluiaşi sistem din Turcia. În aceste condiţii, preţurile sunt destul de piperate. Spre exemplu, şapte zile cazare cu all-inclusive la un hotel de patru stele din Mamaia, în luna iulie, costă 1.800 de lei de persoană.