Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Viaţa de artist a Arinei Gheorghiţă a inceput "pe o farfurioară cu chenar albastru". Născută intr-o familie de pictori, a inţeles că viaţa din jur este destul de bogată şi de spectaculoasă, pentru a nu mai căuta inspiraţie in altă parte.
Viaţa de artist a Arinei Gheorghiţă a inceput "pe o farfurioară cu chenar albastru". Născută intr-o familie de pictori, a inţeles că viaţa din jur este destul de bogată şi de spectaculoasă, pentru a nu mai căuta inspiraţie in altă parte.
Pictura ei pleacă din lucruri văzute şi trăite, aşa cum spune artista: "Cafeneaua de sub castani, Cămara cu murături, Scoici in pervaz, Terasa cu bicicletă, Iarnă in Predeal, Ciuperci noi, Ţărani in cerdac, Cuplu sub sălcii⦠Toate acestea există. Am intins doar măna şi am luat". Privind toate aceste tablouri, descoperi un artist romantic, fără a fi siropos, un pictor care e atras de frumuseţea şi dragostea, bunătatea şi altruismul din jurul său. Arina Gheorghiţă pune foarte mult preţ pe compoziţie, care i se pare esenţială. Preferă armoniile depline: "Să nu poţi adăuga nimic acelui tablou, dar nici să nu poţi elimina vreun element."
Despre culori crede că o mare parte din gamă o dictează subiectul, aşa că nu ea hotărăşte. Un oraş ploios şi răcoros i-a dictat o gamă rece, pe cănd peisajele din sudul ţării au determinat-o să schimbe compoziţia şi, mai ales, gama.
Trufandale culturale
Citește pe Antena3.ro
Arina Gheorghiţă se consideră un om fericit, chiar dacă nu poate schimba răutăţile lumii. Viaţa ei a fost plină de trufandale culturale, dăruite cu naturaleţe de părinţii săi: jazzul, muzica simfonică, filmele de cinematecă, marea literatură a lumii, poezia şi filosofia i-au umplut viaţa de bucurie. Concepţia sa despre fericire este că "iţi faci rost singur de ea, inconjurăndu-te de oameni de treabă, de lucruri frumoase, de cărţile care iţi plac, de muzică şi, mai ales, de iubire. Fugind de vulgaritate şi de ieftinitate, ţinănd răul la distanţă". Crede că artistul e un individ complet neputincios şi, din păcate, nu joacă nici un rol concret in făurirea unei "lumi mai bune". Arta lui nu poate opri vreun război, nu poate modifica conştiinţa pănă la nivelul la care omul să nu mai măcelărească natura, să nu mai fie lacom, vulgar sau megaloman. Este impotriva celor care promovează "o artă egoistă şi inconsistentă, care nu-şi propune nimic, ci doar să decoreze sau să acopere suprafeţe şi să relaxeze creierul scofălcit al parveniţilor." Găndurile ei despre viaţă sunt porţi deschise către cei care sunt copleşiţi de lucrurile grele şi urăte care domină.
