Când ne aşezăm la masă

Luna noiembrie vine cu alte treburi, pe care gospodarii le duc la bun sfârşit pe câmp sau în curţi. Mai întâi sunt “grijiţi” pomii fructiferi (în jurul tulpinei se pune bălegar sau gunoi putred) şi se îngroapă via. Frunzele uscate se adună la un loc, se amestecă bine cu pământ sau cu gunoi şi se lasă aşa, fiind folosite apoi drept îngrăşământ. În pivniţe, mustul începe “să lucreze”, înăsprindu-se pe zi ce trece. În tot acest timp, gospodarii veghează ca vinul să nu se facă nici prea iute, dar nici domol, ci tocmai atât cât trebuie. “La fiertul mustului avem să fim lucrători de seamă, ca să nu se întâmple nici prea repede, dar nici prea încet. În cazul dintâi stropim butea cu apă rece, în cel din urmă o acoperim cu o haină de lână. Buţile să le ţinem tot pline.” (“Calendarul săteanului pe anul comun 1918”).

Cumpătare

Odată aceste treburi îndeplinite, gospodarii puteau să aştepte în tihnă sosirea frigului. Hambarele erau deja pline, iar în pivniţe erau puse la păstrare fel de fel de bucate. Cu toate acestea, învăţăturile din bătrâni îndemnau la cumpătare. Aşa se face că sâmbăta dimineaţa e bine să nu mănânci, pentru că îngerul tău tocmai se împărtăşeşte şi ar fi păcat. La fel se face şi duminica dimineaţa sau în zilele de sărbătoare, atât timp cât preotul slujeşte în biserică. În schimb, este bine să iei puţină anafură dimineaţa, “pe inima goală”. Nici după scăpătatul soarelui nu mai este îngăduit a te aşeza la masă, pentru a-i împiedica pe vârcolaci să mănânce soarele şi luna. Important este şi felul în care se vorbeşte despre mâncare: “Nu-i bine să zici: «mâncăm» sau «mănânc», căci te mănânci în sine; să mănânc, se sfădesc cei de casă, e huit, foc în casă. Dar zici: “Stăm la masă”, “Ospătăm”. (Elena Niculiţă Voronca – “Datinile şi credinţele poporului român”)

Poveste populară

O poveste tare veche vorbeşte despre doi gospodari dintr-unul din satele de munte. Primul dintre ei mânca tot anul numai de post, dar mult – de parcă se ospăta pentru ultima dată în viaţă –, iar celălalt numai de frupt, doar câteva înghiţituri. După o vreme însă, pentru că prinseseră să se certe care era mai destoinic în faţa lui Dumnezeu, au mers să ceară ajutorul unui glas înţelept. “Tu ai fi mai bun, zice glasul, dar ai mâncat ca dobitocul, dar tovarăşul tău măcar că n-a postit, dar a mâncat puţin şi de aceea el e la Dumnezeu mai bun.”

Pui cu legume

Ingrediente: 500 g piept de pui, 100 g orez, 100 g fasole verde, un ardei iute, 100 g măsline, 100 g boabe de porumb, doi ardei graşi, pătrunjel, sare, piper, vin, cimbru, boia de ardei dulce, curry, ulei.

Preparare: Pieptul de pui se spală şi se taie fâşii. Se condimentează cu sare, piper, boia de ardei dulce şi curry. Se pun într-o tigaie cu ulei încins şi puţină apă, apoi se prăjesc bucăţile de pui. La sfârşit se stropesc cu puţin vin. Orezul se fierbe într-o oală cu apă în care s-au adăugat câteva picături de ulei şi sare. La fel se procedează şi cu fasolea verde. Într-o tigaie cu ulei încins se pun toate legumele, inclusiv ardeiul iute tocat, se condimentează şi se presară cimbru uscat. Când sunt gata, se pun pe o farfurie alături de carnea de pui şi se presară pătrunjel verde proaspăt tocat.