Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ceva timp, verişoara mea Angela sau, mai pe scurt, Angi încerca să mă atragă într-o raită prin magazine. Într-o zi am cedat şi i-am promis că voi merge cu ea. Ca să fie sigură, a venit să mă ia de la poarta întreprinderii. Roiau în jurul ei câţiva gură-cască. Angi era ca un manechin, unul cu minijup, o bluzică maiou, o gentuţă atârnată de umăr, pantofiori cu toc, doar de 5 centimetri, comozi, pentru cumpărături, precum şi nişte sâni obraznici care ameninţau de sub bluzică.
LA CUMPĂRĂTURI
Am luat tramvaiul 8 şi am ajuns la Izvor. De aici am mers în sus pe Bulevardul "6 Martie", adică Elisabeta, până la magazinele de la "Comerţ Exterior". Le-am cercetat pe toate şi n-am găsit nimic deosebit. Aici, la "Coada calului", o fată de la parfumuri îi şopteşte Angelei că la Eva ar fi adus ceva marfă. Am zbughit-o în sus pe bulevard şi nu m-a lăsat până n-am ajuns la Eva.
Ca de obicei, magazinul era plin cu tot ce-ţi dorea inima în materie de îmbrăcăminte, încălţăminte, cosmetice şi mirosea încă de la intrare a tot felul de parfumuri îmbietoare. Am urcat la raioanele cu îmbrăcăminte, de unde ne-am cumpărat câte o fustiţă roz, dintr-un material foarte bun, import Spania, cu 80 de lei bucata. Am cumpărat câte un tricou Pufinas, al meu alb, al ei negru. Am coborât la parter.
Mda! Aici era şi mai şi! Te ameţeau sclipirile sticluţelor cu parfumuri, te ademeneau rujurile scoase, numai cât să te aţâţe din tuburile lor. Rimelurile şi fardurile Mascara sau Max Factor atrăgeau ca un magnet feminitatea. Pe noi nu prea, pentru că aveam, Angi era cântăreaţă de muzică uşoară şi când venea din turnee aducea tot ce trebuie şi pentru mine. Aşa că ne-am dus direct în celălalt capăt al magazinului, unde ne şoptise ispita de la "Comerţ".
Aici, aveau marfă, nu glumă! Parfumuri Dior, Chanel, Chat Noire şi altele. Ochii şi nasurile erau puse serios la treabă şi, când ne hotărâserăm deja la un parfum, Angi zăreşte cutia. O cutie frumoasă, elegantă, plină ochi cu... pudră. Pudră Caron! Angi a intrat în viteză, a cotrobăit după bani şi... n-avea 300 de lei. S-a întors spre mine brusc şi mi-a zis: "Te rog, facem juma-juma cutia, pune şi tu, că de jumate am eu! Am mare nevoie şi asta e o pudră bestială!", îmi mai împuie ea capul. Eu nu mă pudram, dar, hai, să-i fac pe plac! Punem amândouă câte 150 de lei şi cumpărăm cutia minunată.
ATRACŢIE FATALĂ
Am ajuns acasă obosite, dar fericite şi am împărţit pudra. Ea a păstrat eleganta cutie şi a dus-o în camera ei. Când să ies la uşă era Mariana, nepoţica noastră de 3 ani. Am primit-o în cameră şi am aşteptat să-şi facă rondul, conform obiceiului. După ce s-a parfumat cu un degeţel de Dior, a ieşit mulţumită. Seara, Angi a avut spectacol şi s-a folosit de pudra nouă, pe braţe şi gât. Era foarte fericită. A doua zi, am plecat la serviciu, Angi la repetiţii şi lecţii de canto, iar ceilalţi la treburile lor, chiar şi Mariana, care scotocea prin toate ungherele, în toate camerele, dar mai ales în cele în care i se interzicea!
După program, m-am întâlnit cu Angi în colţul străzii, când se întorcea de la lecţii. De cum am intrat în casă, pe prag, în hol, pe covorul din sufragerie şi mai ales la uşa Angelei, se vedeau urme de mici paşi, marcate de puzderie de praf făinos frumos mirositor. Nu m-am înşelat! Nu ştiam cum să reacţionez. Angela a deschis brusc uşa.
În faţa oglinzii mari a toaletei, Mariana, pudrată din cap până în picioare, scotocea cu mâna stângă în geanta cu farduri, iar cu dreapta se pudra îndesat cu puful nou, superb, atât de iubit de Angi. În rest, camera era plină de fel de fel de lucruri aruncate de Angela, care era extrem de dezordonată. "A atras-o cutia aia!", îi zic eu, ca să scuz copilul. Angi s-a repezit ca o fiară şi a înşfăcat-o pe fetiţă de umeri, a întors-o către ea şi, în loc să izbucnească în râs de felul în care arăta, a început s-o zgâlţâie.
O zgâlţâia de-i bâţâiau ochii aidoma unei păpuşi stricate şi împrăştia în jur nor de pudră din păr, de pe rochiţă şi ciorăpei. Copila nu pricepea ce-i cu ea. Am împins-o pe Angi şi i-am smuls fata din mâini. Angi se repezea s-o prindă iar şi zbiera: "O omor! Acum cinci zile mi-a strivit un ruj franţuzesc şi mi-a spart cutia cu gene false, acum şi asta?! O omor!". Am luat fata şi am ieşit, dar nu înainte de a-i aduce aminte că trebuia să închidă uşa cu cheia, lucru pe care nu-l făcea.
ÎMPĂCĂRI TEMPORARE
Am luat fata şi i-am făcut baie. Curată şi fericită, că scăpase din ghearele Angelei, se juca la mine în cameră, pe pat, cu nişte mărgele din plastic. Am bătut la uşa vecinei păgubaşe şi i-am oferit porţia mea de pudră, ca să împac adversarii. Angi a luat pudra ca şi când i s-ar fi cuvenit, i-a zis că este ultima dată când o iartă şi a trântit uşa. Copila se uita la mine puţin speriată şi nedumerită. Am mângâiat-o, ea m-a luat de gât şi m-a informat că o să doarmă cu mine.
Avea o faţă amărâtă de m-a determinat să-i fac cinste! O întreb: "Unde vrei să mergem acum?". "La cotofălie!", strigă ea şi sări pe saltea. "La cofetărie", am corectat-o eu. "Bine!", mi-a răspuns. Apoi ne-am încălţat şi am ajuns repede la cofetăria de peste drum. Vânzătoarea ne cunoştea, aşa că o întrebă: "Ce să-ţi dau?". "O fasalină!", strigă Mariana în culmea fericirii. Vânzătoarea îi răspunse, şi ea dezamăgită: "N-are tanti savarină. Azi, nu mi-au adus. Alege altceva!", o îmbie ea.
Ăsta a fost punctul culminant al zilei nefericite. Mariana a înţeles că nu va primi savarina ce-i plăcea atât de mult şi, cu buzica pusă, a plâns, întrebă: "Da, ceee?". Vânzătoarea îi oferi imediat: "Îţi dă tanti un ecler proaaaaspăt! Acum o jumătate de oră adus! Da?".
"Bine, un leclel! Da, maaaale!", îi zise copila şi începu să plângă.
A apărut imediat eclerul cel mare şi am început s-o îmbii ca s-o îmbunez. Treptat, a mâncat prăjitura şi parcă i-a mai trecut supărarea. Am ajuns acasă. La bucătărie ne întâlnim cu Angela. Mariana s-a repezit la mine s-o iau în braţe, îngrozită. Inima fiarei s-a fleşcăit brusc şi a venit zâmbind către noi. A pupat-o şi a vrut s-o ia în braţe. Mariana nu s-a lăsat luată şi i-a zis: "Am păpat leclel de la cotofălie!". Angi a început să râdă, i-a zis: "Ne împăcăm? Mai umbli prin lucrurile mele?", şi aştepta un răspuns.
Mariana a întors feţişoara către mine, s-a uitat la ea, apoi a dat din cap în semn că "Nu", fără să spună nimic. Deci, războiul va continua, iar savarinele şi eclerurile vor fi în mare pericol.
Citește pe Antena3.ro
