Fiertura din miez de noapte

În secolul VIII î.Hr., Akanthos era o înfloritoare colonie, în golful din partea nordică a braţului Athos (peninsula grecească Halkidiki). În epoca bizantină, oraşul avea să se numească Ierissos şi aici se va construi o importantă episcopie. În apropiere se puneau bazele monahismului ortodox, la Muntele Sfânt... Ruinele castelului bizantin, ca şi cele ale bisericii episcopale, sunt tot ceea ce a mai rămas după devastatorul cutremur de pământ din septembrie 1932. De fapt, când spun că doar atât a mai rămas, greşesc destul de mult. A mai rămas şi amintirea unei so­lidarităţi uluitoare, care s-a manifestat plenar în acea noapte de septembrie. O solidaritate pe care lo­cuitorii din Ierissos o celebrează în fiecare an, de sărbătoarea Sfintei Marii.

"În seara aceea, oa­menii au fost luaţi prin sur­prindere. Oraşul a fost dis­trus aproape în în­tre­gime", ne povestea, în septembrie trecut, prietena noastră Mara. "Era ora ci­nei, şi mulţi nu reu­şiseră încă să mănânce. Erau mulţi copii care trebuiau hrăniţi... Oamenii au căutat prin­tre dărâ­mături, au scos oalele şi ceaunele, ingredientele pe care le-au putut salva, şi au pus totul la fiert. Către dimineaţă, au mâncat cu toţii împreună. Apoi, pentru că biserica lor seculară fusese dărâmată, au ridicat o nouă biserică. După ce s-au închinat dinaintea noului altar, au început reconstrucţia aşezării..."

De atunci începând, în fiecare an, în septembrie, icoana Sfintei Marii este scoasă din biserică şi purtată într-o lungă procesiune prin oraş, chiar la ceasul la care, în trecut, a avut loc cutremurul. Apoi, corul de femei intonează cântece de slavă, mulţumind Maicii Domnului pentru ajutorul dat atunci şi acum. Comemorarea cutremurului din 1932 se transformă într-un festival al tradiţiilor populare, în vreme ce în jur, ca în noaptea aceea de acum 69 de ani, în cazanele uriaşe fierb bucatele. Se vor înfrupta din ele, dimpreună, localnici şi turişti...