x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar La masă cu Brâncoveanu

La masă cu Brâncoveanu

de Simona Chiriac    |    12 Aug 2010   •   00:00
La masă cu Brâncoveanu

Un manuscris din epoca brâncovenească, despre care specialiştii susţin că ar fi cea mai veche culegere de reţete de pe teritoriul Ro­mâ­niei, se află în custodia Bibliotecii Aca­demiei Române. "Carte întru care să scriu mâncărurile de peşte şi raci, stridii, melci, legumi, erburi şi alte mân­­cări de sec şi de dulce, despre orân­duiala lor" scrie pe pagina întâi a ma­nuscrisului de la sfârşitul veacului al XVII-lea, al cărui destin a fost să vadă lumina tiparului abia în anul 1997, sub îngrijirea Ioanei Constantinescu, la Editura Fundaţiei Culturale Ro­mâne.

Chiar dacă este cea mai importantă măr­turie a unei epoci cu privire la ha­bitudinile culinare, acesta nu este însă singurul document care ne lă­mu­reşte ce se mânca pe vremea lui Brân­coveanu. Antonio Maria del Chiaro, se­cretarul personal al voievodului va­lah, ne-a lăsat, de asemenea, bogate in­formaţii despre obiceiurile şi tradiţiile culinare de la Curte. El re­marca, de exemplu, că "domnul ia ma­sa în aceeaşi sală unde împarte drepta­tea şi vine cu acelaşi ceremonial ca la divan". Constată evidenta influenţă occidentală din cuhniile domneşti - nem­ţeas­că, italienească, franţuzească -, ca şi utilizarea furculiţelor (o noutate în epocă) ori bogăţia meniului: "Asemenea mese durau pe puţin şapte ceasuri şi aveau atâtea feluri de mâncare, că le pierdem şirul. Se începea cu carne de pasăre şi se termina cu vânat cu pe­ne sau blană. Vinul se schimba de mai multe ori, iar vesela era din porţelan adevărat".


MARTIRII

De ce amintim însă la această rubrică ineditele pagini despre istoria gastronomiei româneşti? Pentru că, în această săptămână, în calendarul ortodox îl vom pomeni pe domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) într-o altă ipostază a sa, cea de martir al creştinătăţii, alături de fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi de sfetnicul său Ianache.

În timpul domniei sale, ridicase bisericile de la Potlogi şi Mogoşoaia, ctitorise mănăstirile Hurezi şi Brân­co­veni, trimisese danii la Muntele Athos. Averea sa era însă râvnită de turci, care i-au grăbit sfârşitul, mazilindu-l în preajma Paştilor anului 1714. A fost închis ­atunci la Edicule împreună cu fiii şi sfetnicul său timp de patru luni, fiind îndemnaţi să se lepede de credinţa creştină, pentru a fi eliberaţi. Refuzând aceasta, au fost condamnaţi la moarte prin decapitare, trupurile fiindu-le aruncate în mare, de unde au fost culese de creştini şi îngropate pe o insulă de lângă Istanbul. În anul 1720, moaştele celor şase martiri sunt aduse în ţară şi depuse în Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou din Bucureşti. Astăzi, ei sunt prăznuiţi de Biserica Ortodoxă Română în ziua de 16 august.
5864-128962-untitled1.jpg

Medalion de vacă brâncovenesc

Carnea de vacă se taie fâşii şi se pune într-o tigaie cu puţin ulei. Se perpeleşte puţin, apoi se toarnă vin alb, supă de carne şi lapte în părţi egale. Se adaugă sare, puţin zahăr, con­dimente şi se lasă la fiert. Separat se pun la prăjit pe o ta­vă felii de pâine. Când se montează în farfurie se aşază pâi­­nea prăjită, iar deasupra se toarnă sosul şi bucăţile de car­ne. Vinul care se bea la această mâncare trebuie să fie unul alb sec, de regulă cel care a fost turnat peste carnea de vită. (Din "Manuscrisul brâncovenesc")

×
Subiecte în articol: calendar gastronomic