Malaga

Malaga, oras si port la Mediterana, in Andaluzia, sudul Spaniei. Inca din anii ’60, Malaga si-a castigat reputatia de "poarta turistica" spre Costa del Sol, dar industria vinului are o poveste lunga care dateaza inca din anul 600 i. Hr., atunci cand grecii au plantat vii pentru prima oara.

Oamenii de aici au continuat sa produca vin, denumindu-l xarab al Malaqui sau sirop de Malaga pentru a evoca dulceata puternica a strugurilor care cresc pe dealurile din marginea orasului. In sec. XVII si XVIII, deja se exporta vin de Malaga in intreaga lume.

Pe la jumatatea sec. XIX, Malaga s-a confruntat cu doua lovituri, prima cauzata de fainare, apoi, in 1876, atacul filoxerei. Viile terasate la nord si la est de oras au fost parasite si multe familii au emigrat in sudul Americii. Malaga nu si-a revenit, decat la mult timp dupa Razboiul Civil din Spania, in anii ’60, atunci cand turismul a devenit ramura industriala principala. De la o cota maximala dinainte de atacul cu filoxera de 113.000 ha, arealul de vii din regiune a scazut pana la 900 ha pe la inceputul anilor ’90, transformand Malaga intr-una din cele mai mici regiuni din tara cu Denumiri de Origine Controlata. Acolo unde odata se gaseau peste 100 de crame (bodegas) aproape de port, in anii ’90 regasim doar trei producatori care se afla in zona industriala moderna de la marginea orasului.

Prin traditie, Malaga se defineste drept un vin sec la baza (dar este cunoscut mai mult prin variantele dulci). Strugurii stau la soare direct pe iarba intre 7 si 20 de zile pentru a concentra zaharuri. Dulceata vinurilor se obtine prin oprirea din fermentatie cu distilat de vin, cu toate ca strugurii pot fi fermentati pana la 18% alcool pastrand zahar rezidual. O alta modalitate de stabilire a gradului de zahar este folosirea de arrope (mustul nefermentat care prin fierbere trebuie sa scada cu pana la 30% din volumul normal, devenind un concentrat).

Vinurile de Malaga trebuie invechite in oras pentru a se incadra in "Denumire de Origine". Vinurile se matureaza in recipiente din stejar. Consejo Regulador (Consiliul de Reglementare) accepta 16 tipuri de vin care se aliniaza de la sec la dulce, cu grade alcoolice intre 15% si 23%. Multe vinuri au culoarea maro inchis, cu o dulceata pronuntata, fructuozitate, cu un gust usor de ars datorita unei cantitati mai mari de arrope. Vinurile seci sunt mai pale cu un gust slab de alune. Tipurile cel mai des intalnite sunt urmatoarele:

Lagrima: un vin cu o dulceata pronuntata, facut din must scurs natural, fara nici o presare mecanica.

Moscatel: un vin dulce, aromat, facut exclusiv din soiul Muscat de Alexandria.

Pedro Ximenes (uneori denumit si Pedro Ximen): un vin dulce facut din soiul Pedro Ximenes.

Solera: un vin dulce "cu greutate", realizat din amestecuri ale productiilor mai multor ani.

Paradoxal, pana acum douazeci de ani vinurile de Malaga din Romania puteau fi gasite in reteaua comerciala din Romania mai usor decat in zilele noastre.