Marea văicăreală

Salate, căldură, lehamite, răceli la cald şi tot tacămul verii ăsteia cu hachiţe. Vreau ceva, dar nu ştiu ce, sau mai bine zis nu indrăznesc să spun. Hm... vreau o ciorbiţă de fasole boabeeee. Na, că am zis-o! Şi ce dacă e vară, şi e cald, şi fasolea fierbe greu?

Salate, căldură, lehamite, răceli la cald şi tot tacămul verii ăsteia cu hachiţe. Vreau ceva, dar nu ştiu ce, sau mai bine zis nu indrăznesc să spun. Hm... vreau o ciorbiţă de fasole boabeeee. Na, că am zis-o! Şi ce dacă e vară, şi e cald, şi fasolea fierbe greu? O pun la oala sub presiune! O fac noaptea, că-mi dă iluzia de răcoare. Am să cumpăr un kilogram, dar am să gătesc numai jumătate, pe cealaltă o pun la congelator, aşa fiartă, pentru o sălăţică, altă dată.

Reţeta

Am cumpărat un kilogram de fasole uscată, din cea pătată, că are un aspect şi un gust deosebit, am curăţat-o şi spălat-o, am pus-o la inmuiat pănă a doua zi. Toată noaptea am visat numai prăjituri, tot felul de creme şi ingheţate. Fără nici o legătură cu fasolea mea! Trebuie să mă găndesc şi la asta! Ce-o fi? A doua zi am pus fasolea la fiert, in prima apă, cam 15 minute, apoi i-am schimbat apa in oala sub presiune. Intre timp am tocat o ceapă, am ras un morcov şi am descojit cinci roşii, pe care le-am şi tocat. Roşiile trebuie să dea un gust uşor acrişor. Am pus ceapa şi morcovul la inmuiat, in trei linguri de ulei, cu un praf de sare şi o căniţă de apă, in oala in care urma să fac ciorbiţa. După ce s-a inmuiat ceapa, am pus roşiile şi le-am topit uşurel, formănd un sosuleţ ce mirosea de-ţi venea să-l mănănci aşa... doar cu păine şi am oprit focul, pentru că nu era fiartă fasolea. Acum, ca să-mi fac de treabă, am luat la curăţat pătrunjelul, l-am tocat mărunt şi l-am pus pe o farfuriuţă in aşteptare. Curănd am oprit oala sub presiune, am pus la răcit jumătate din fasole pentru o sălăţică şi am turnat restul in oala de ciorbă. Am aprins focul, am completat cu apă fiartă, cam doi litri, şi am lăsat la fiert, ca să-şi imprumute bine gusturile fasolea, ceapa, morcovul şi roşiile. Săltau pe rănd bucuroase de intălnire, in ritmul clocotului molcom. Am dres de sare, după un sfert de oră, timp in care zeama a mai scăzut, am oprit focul şi am pus pătrunjelul şi capacul. Am inhăţat din frigider bucata de costiţă afumată şi am tăiat vreo zece feliuţe subţiiireleee ca o coală, le-am tăiat in două şi le-am trecut rapid prin ulei incins, intr-o tigaie, de s-au făcut imediat ca nişte cojiţe şi le-am aruncat in zeama minunată. Curănd, mirosurile combinate pătrundeau prin toate orificiile, făcăndu-şi loc pănă la lift şi mai departe, răscolind măruntaie şi minţi. Aşa le trebuie! Ce, eu nu păţesc la fel?

Rezultat

Cu pofta in găt, imi pun o porţie de ciorbiţă, cu felioare scorojite de costiţă, la răcit, intr-o farfurie pentru flămănzi, adică maaare. Iau din frigider o ceapă pusă la frăgezit şi un ardei iute, ca să am de unde alege. Le pun pe masă, iau şi o felie de păine şi, in faţa farfuriei, aştept să se răcească ciorbiţa. Cu ochii sfoară la farfurie mă cuprinsese un somn şi o căldură, de mi se inmuiase tot elanul. Ciorbiţa nu se dădea răcită şi, cuprinsă de toropeală, m-am aşezat pe fotoliu in sufragerie, mai la rece. A fost bine, pănă cănd am constatat că mă dureau gătul şi spatele, că afară era seară, că prin camere zăceau toropite de căldură persoane cunoscute, că mai mult de jumătate din ciorbiţă dispăruse, că nu mai era nici urmă de ardei iute şi ceapă fragedă, că se umpluse uscătorul de vase, iar farfuria mea cu ciorbiţă aştepta amărătă şi stingheră pe un colţ de dulap. Dar tot am măncat! Parcă era mai bună, mai aromată, mai cu fasole, mai cu costiţă! Ce dacă nu mai aveam ceapă fragedă? Am măncat un castravete acru, rece şi parfumat cu izul căţeilor de usturoi şi al florii de mărar!