Masa batranei

Biata mama se descurca greu cu noi toti si avea de hranit atatea guri…

Dragii mei, iata ca am intrat in Postul cel Mare. Mi-aduc aminte ca pe vremea mea, inainte sa intram in post, bunica (si acum am chipul ei intiparit in minte) lega de tavan, cu o sfoara groasa, o bucata de alvita, iar noi, copiii, trebuia sa o prindem ca sa avem noroc. Si eram vreo noua nepoti, un unchi de-al meu de acelasi leat cu mine, copiii de prin vecini cu care ne alergam pe-afara in prag de seara. Se umplea casa bunicilor de rasete si bucurie. Si topaiam cu totii in jurul alvitei prinse de grinda. Fiecare voia sa fie a lui. Bucuria cea mai mare era atunci cand prindeam alvita cu dintii, pentru ca bunica ne spunea ca tot ceea ce ne puneam in gand se implinea. Si aveam fiecare zeci de dorinte. Si daca reuseam sa biruim alvita cu mainile, fugeam afara sa o mancam. Nu prindeam decat cateva firimituri, dar eram fericiti si multumiti ca am dat jos bulgarele dulce. Apoi, cand incepea Postul, bunica avea grija sa nu ne bagam nasul prin vreo oala cu smantana si sa "ne spurcam gura". Dar cum in casa nu se facea "de dulce", nici nu aveam la ce pofti. Doar cand mergeam la scoala mai eram tentati sa dam pe la pravalie sa ne luam ceva bun. Dar avea grija batrana. Ne punea in sacul din postav care ne ajungea pana la genunchi cateva turtele de malai, dupa care beam apa rece de la fantana din curtea scolii. Tineam de sase sa nu vina invatatorul si invarteam cate doi la roata fantanii. Auzeam picurii de apa cum cadeau inapoi in fantana, dar intotdeauna scoteam apa cat sa ne saturam cu totii de ea. Apoi mergeam in banci si asteptam sa se termine mai repede ora ca sa o luam la fuga spre casa. Traistele ne loveau peste picioare, dar noi fugeam si ne imbranceam. Era o joaca de copii. Ajungeam acasa si ne apucam de treburi ca batrana nu ne lasa sa lenevim. Seara, daca eram copii cuminti, aveam parte de cartofi copti sau sfecla coapta in soba, de mirosea casa pana dimineata. Bunicii beau cate un pahar de tuica sau de vin fiert, ca era inca frig si trebuia sa isi dezmorteasca oasele si sa scoata gerul din ele. Noi, cei mici, faceam liniste. "Sa se auda musca in pod!", ne zicea batrana soptit, dar sever. Masa era sfanta, iar vremea Postului aducea cu ea smerenie adevarata si liniste. Chiar si intr-o casa cu zece copii. (Matusa Elvira)

ALVITA

UmpluturA: 5 albusuri, 300 gr miez de nuca, o lingura zeama de lamaie, 400 gr zahar tos, 300 gr miere, un plic zahar vanilinat Foi de plAcintA: 6 oua, 600 gr faina Preparare: Aluatul se face de seara. Se bat ouale spuma, se amesteca si cu faina si se framanta pana nu se mai lipeste de mana. Se intind 6 foi subtiri de marimea vasului in care vom pune alvita, se asaza in tava si se coc usor, 20 de minute. Umplutura: miezul de nuca se incinge usor intr-o tava, fara sa se rumeneasca, apoi se freaca intre maini, sa cada cojile. Albusurile se bat spuma. Mierea se pune la foc mic sa clocoteasca, apoi se adauga zaharul si zeama de lamaie. Se toarna fierbinte peste spuma, amestecandu-le la foc potrivit. Apoi se ia de pe foc si se adauga nucile si zaharul vanilinat. Se captuseste un vas cu o hartie pergament. Se pun trei foi de aluat in vas, se rastoarna umplutura si se acopera cu celelalte trei foi. Se pune la presat 3-4 zile.

TURTELE DE MALAI

Ingrediente: un kg malai integral (cu tarata in el), apa cata are nevoie malaiul, sare, dupa gust, Preparare: Se framanta aluatul si se formeaza turte. Se face foc bun pe vatra testului. Cand vatra s-a incins, se matura focul de-o parte. Se asaza turtelele, se acopera testul si se aduna focul in jur ca sa le coaca.