x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Master chef, un titlu de nobleţe

Master chef, un titlu de nobleţe

10 Oct 2007   •   00:00

O să-l cunoaştem pe maestrul in arta culinară Adrian Pop, "master chef" la un restaurant select din capitala istorică a Transilvaniei.

Intotdeauna delegaţiile prin diverse zone ale ţării, la anumite evenimente, mi-au dat prilejul să intălnesc oameni de mare calitate. Fie că este vorba de profesioniştii care lucrează in industria ospitalităţii, domeniul gastronomiei, sau pur şi simplu de amatorii care sunt pasionaţi de ceea ce inseamnă bucătărie. Aşa s-a intămplat şi la Cluj Napoca, unde nu numai că am avut ocazia să cunosc veritabili maeştri in arta culinară, dar să ii şi urmăresc in laboratorul lor profesional cum pregătesc diverse bucate şi să ii ascult depănănd amintiri de la diferite concursuri naţionale şi internaţionale de artă culinară la care ei au luat parte, despre nopţile albe şi multe altele.

Ei sunt: familia Adrian şi Dorina Pop, familia Dionisie şi Elena Bozdoc, Nelu Fatol şi Nae Motreanu. Dacă ar fi să scriu despre fiecare in parte nu mi-ar ajunge un supliment intreg, aşa că de data aceasta o să-l cunoaştem pe maestrul in arta culinară Adrian Pop, "master chef" la un restaurant select din capitala istorică a Transilvaniei.

Migală, precizie, devotament ...

A intrat in industria ospitalitaţii la vărsta de 16 ani. "La inceput am fost ajutor de ospătar la un restaurant din Cluj Napoca, după care am ajuns ospătar. Apoi am plecat să fac armata, iar cănd am revenit m-am oprit la bucătărie, adică am inceput să ucenicesc, ca să invăţ meseria de bucătar. Secretele acestei meserii, care nu este deloc uşoară, mi le-a dezvăluit Iulian Negrea (a murit in anul 1995), maestru in arta culinară. In 2006 am reuşit şi eu să obţin acest titlu", şi-a inceput istorisirea Adrian Pop.

Discuţia noastră a avut loc chiar in bucătăria restaurantului, unde este "master chef", in timp ce o parte din echipa sa (Dorina Pop, Cristian Abrudan, Marian Bolboacă ) se pregătea pentru participarea la Campionatul Internaţional de Gătit in Aer Liber. Un lucru imbucurător, pe care l-am constatat, a fost spiritul de breaslă. De ce spun asta? Pentru că alături de toată echipa a fost şi familia Dionisie şi Elena Bozdoc, care a venit, special, de la Bazna, ca să-şi susţină colegii de la Cluj Napoca. Un gest extraordinar!

Cotlet de cerb cu spanac şi gălbenuş de ou, terină de iepure, piept de raţă şi prosciutto crudo, muşchiuleţ de mistreţ cu mantie de verdeţuri şi prapure, terină din brănză feta cu creveţi şi mantie de castraveţi, pangasius cu somon şi alge marine şi calamar umplut cu şalău şi surimi - acestea au fost preparatele la care s-a muncit aproape o noapte intreagă. Cătă migală, cătă precizie, căt devotament, cătă satisfacţie, bucurie şi emoţie s-au putut vedea pe feţele lor.

Nopţi albe

"Nu este prima noapte şi nici nu va fi ultima, deoarece de fiecare dată cănd participăm la concursuri aşa se intămplă, fie că este vorba de cele naţionale sau de cele internaţionale. Imi aduc aminte cum a fost şi la Cupa Culinară Internaţională Kremlin (Moscova) din 2006, de unde echipa noastră de bucătari s-a intors cu 17 medalii. Am ajuns, ne-am cazat, apoi repede la cumpărături, după care direct in bucătărie la pregătiri, pănă a doua zi dimineaţă, cănd incepeau probele de concurs", ne mărturiseşte Adrian, in timp ce "meştereşte" la cotletul de cerb cu spanac. "Cine a spus că meseria de bucătar e uşoară, inseamnă că nu ştie cu adevărat ce inseamnă asta."

Cu certitudine că aşa este, dar, din păcate, la ora actuală in Romănia această meserie nu este apreciată la adevărata ei valoare. Atăt timp căt echipa naţională de bucătari a Romăniei participă la diferite concursuri internaţionale, căştigănd zeci de medalii de aur, argint sau bronz şi nimeni din cei avizaţi nu le dă nici măcar un telefon să-i felicite. Este trist…

Dar să sperăm că o să trăim şi alte vremuri, mai bune, cănd vom şti să ne apreciem valorile, indiferent din ce domeniu ar fi…

Prepeliţă la cuptor cu sos forestier şi prune afumate

Acest preparat este unul dintre cele mai apreciate de oaspeţii casei. Am aflat nu doar reţeta acestei delicatese, dar şi căte ceva despre specificul prepeliţei, cum ar fi, de exemplu, că cea europenă şi cea japoneză sunt cele mai cunoscute şi apreciate. Dar să revenim la reţetă.

Se ia o prepeliţă, se spală şi se bardează cu slănină.

Apoi se introduce la cuptor, la o temperatură destul de ridicată (250˚C). Intre timp se pregăteşte sosul. Intr-o tigaie se topeşte untul, se adaugă căteva feliuţe de slănină afumată, ciuperci de pădure, muguri de pin, două-trei linguri de sos alb, o cană de supă de vănat şi se condimentează cu sare şi piper, după gust. Se lasă la foc potrivit aproximativ 20 de minute. Prepeliţa rumenită se aşază pe un pat de prune afumate, iar deasupra se toarnă sosul.

"După ce am reuşit să obţin titlul de maestru in arta culinară, la ora actuală, cel mai mult imi doresc să reuşesc să-mi fac o bibliotecă profesională"

Adrian Pop,master chef

×
Subiecte în articol: profesionistii