Minunile din Dobrogea

Mergem, an de an, pe Litoral si, in marea noastra dragoste pentru Marea Neagra, uitam uscatul, Dobrogea. Pamant miraculos, care, in putinatatea darurilor sale naturale, este leaganul credintei crestine la romani. In Dobrogea aflam despre primii martiri crestini din secolul al IV-lea. Scrierile patristice, indeosebi cele ale lui Eusebiu din Cezareea, o plaseaza intre teritoriile europene importante in procesul de asimilare a crestinismului,

"De atata vreme trase, parca, spre un estuar, intelesurile se rasfrang inspre putinul tarm romanesc de la Pontul Euxin: albie genetica a romanitatii. Acolo, asadar, o mana, precum mana de la inceputul lumii, cu rostul ei teandric reformulator, restrange fiinta de peste tot, ca si din ce are ea aleatoriu ori centrifug. Acolo este Dobrogea, prinsa de miracolul nemantuit al apelor originare, cea cautata de pictori pentru lumina maxima si in care antichitatea isi rastoarna, inca, vestigiile" Arhimandrit Arsenie Papacioc

Mergem, an de an, pe Litoral si, in marea noastra dragoste pentru Marea Neagra, uitam uscatul, Dobrogea. Pamant miraculos, care, in putinatatea darurilor sale naturale, este leaganul credintei crestine la romani. In Dobrogea aflam despre primii martiri crestini din secolul al IV-lea. Scrierile patristice, indeosebi cele ale lui Eusebiu din Cezareea, o plaseaza intre teritoriile europene importante in procesul de asimilare a crestinismului, in secolele al V-lea si al VI-lea avand 14 scaune episcopale.

SFINTI DOBROGENI. Dobrogea este nu numai taramul pe care a predicat, potrivit traditiei, Sfantul Apostol Andrei, dar e si locul de nastere al Sfantului Ioan Cassian, intemeietorul primelor asezari monahale din Occident, prieten si sustinator al patriarhului Ioan Gura de Aur. Tot Dobrogea este tinutul care l-a dat lumii pe marele teolog Dionisie Exiguus, autor al primului calendar bazat pe anul nasterii lui Iisus. Am calatorit si noi spre inima Dobrogei, descoperind doua asezaminte cu rol de simbol: Pestera Sfantului Andrei si Manastirea Dervent.

PESTERA SFANTULUI APOSTOL ANDREI. "A gustat si el apa acestui izvor si n-a mai putut uita pamantul Dobrogei", asa ne spune parintele Chesarie, vicar al Arhiepiscopiei Tomisului, conducandu-ne la Pestera si la Izvorul Sfantului Andrei. "Si cred, adauga el, ca acum 2000 de ani, cand a fost aici, era o vreme la fel de frumoasa". Lumina verii strecoara raze dumnezeiesti in pestera. Locul unde s-a odihnit Sfantul Apostol Andrei, asternut in zilele noastre cu o cerga, e o certitudine. Cei 2000 de ani nu au putut sterge din constiinta dobrogenilor amintirea intaiului apostol.

"Colindele care s-au pastrat si care invoca numele Sfantului Andrei, ca si primii martiri care apar in anul 280 in Dobrogea, Epictet si Astion, ale caror moaste le pastram la Catedrala din Constanta, certifica faptul ca aici a existat un crestinism autentic", spune parintele Chesarie. In anul 602, Dobrogea cade sub popoarele migratoare, apoi sub turci. Viata religioasa e in mare suferinta. "Avem, insa, dovada continuitatii vietii religioase crestine pana la Mircea cel Batran, care muta Scaunul Mitropolitan de la Vicina in Tara Romaneasca, pentru a atesta statutul de independenta al tarii, pe care il dobandeste o data cu recunoasterea Mitropoliei, in 1359.

In decursul secolelor, dupa plecarea Sfantului Andrei, aici s-a format o sihastrie. In paduri, salasluiau cativa monahi, urmele lor intinzandu-se pana la locul unde azi e Manastirea Dervent. Pe o raza de 40 de km, au fost descoperite, recent, alte pesteri, inca necercetate. Acestea pastreaza scene de pictura rupestra din secolele primare. Asa cum in Tara Sfanta exista chilii sapate in calcar, Dobrogea isi deschide, incet, secretele ascunse in piatra. O lunga tacere a izvoarelor documentare s-a asternut peste aceste locuri dupa cucerirea otomana. Abia in 1918, un avocat din Constanta, Jean Dinu, a descoperit, intr-un pelerinaj prin zona, pestera Sfantului Andrei, in urma unui vis repetat. In vis ii aparea un batran cu barba alba, mic de statura, care-i spunea sa vina in padurea de langa localitatea Ion Corvin... In 1943, pestera a fost sfintita pentru prima oara, iar in 1990, a fost reamenajata de Arhiepiscopia Tomisului. Privim incinta pesterii: in dreapta, a stat Sfantul Apostol Andrei. In stanga - un ucenic. In fata, era altarul. Deasupra, o cupola terminata cu un turn de cativa metri inaltime, comunica azi cu exteriorul, cu Cerul.

MANASTIREA DERVENT. Este importanta prin trei mari puncte de atractie crestina: Sfanta Cruce facatoare de minuni, Izvorul Tamaduitor al Sfantului Andrei si Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni. Toate sunt invaluite in legenda si aduna, mai ales la sarbatori, sute de pelerini. Despre pietrele tamaduitoare se spune ca dateaza de foarte multa vreme, aparand pe locul martiriului a patru ucenici ai Apostolului Andrei. Cu timpul, pietrele au dovedit puteri miraculoase in vindecarea bolilor trupesti si sufletesti.

"Sfanta Cruce nu este pusa de mana omeneasca, ci creste natural din pamant. La ea se vindeca numai oamenii bolnavi. Acesti oameni, cand se aduc aici, ii asez in interiorul paraclisului. Se inchina Sfintei Cruci, le citesc cateva rugaciuni si-i ung cu untdelemn din candelele neadormite. Dupa aceea ii las langa Cruce cateva zile si nopti, caci dormind, prin vis, majoritatea se tamaduiesc, dupa cum am multe exemple. Iar la Crucea de afara se vindeca numai animalele bolnave. Se aduc si se priponesc langa ea si dupa o noapte se vindeca". Asa povestea, cu cateva zeci de ani in urma, Protosinghelul Anastasie Negara. O alta minune de la Dervent s-a petrecut la trecerea Sfantului Andrei , cand seceta decima credinciosii. Atunci, Sfantul a lovit in pamant cu toiagul si a izvorat apa. Izvorul se gaseste in apropierea manastirii si are insusiri tamaduitoare.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pe sub care se trece in biserica mare a Derventului, are si ea o poveste: a apartinut unei familii din Cadrilater care, atunci cand s-a facut schimbul de populatii, a plecat spre Dobrogea. Iesind in graba din casa, s-a auzit de trei ori glasul Maicii Domnului: "Dar pe mine nu ma luati?" Au luat icoana si au daruit-o, in 1820, calugarilor de la Dervent. Manastirea, asa cum o vedem astazi, a fost ridicata in 1936, pe locul numit "La crucea de leac", si aproape de fosta cetate Dervent, de catre arhimandritul Elefterie, el insusi considerat sfant de catre calugari. Parintele staret avea darul Rugaciunii Inimii si harul de a tamadui prin mijloace naturiste, fiind numit de localnici "doctorul de oase". A fost prigonit de comunisti, i-a fost inchisa manastirea, care a devenit ferma a IAS Ostrov, si abia dupa 1990, pentru 100 de zile, a reusit sa-i fie din nou staret, pana la impacarea cu Domnul.

Icoana, pietrele in forma de cruce, izvorul reprezinta miraculoasa avere spirituala a Manastirii Dervent, pastorita cu multa evlavie de parintele staret Andrei, demn purtator al numelui celui care i-a crestinat pe primii locuitori ai Dobrogei