Miraculosul "vin cuit"

In Elveţia romandă, mai ales in localităţile alpine din cantoanele Vaud şi Fribourg, vei intălni adeseori reţete care au un ingredient prea puţin cunoscut in restul lumii (astăzi se mai pregăteşte doar in regiunea Provence din Franţa).

In Elveţia romandă, mai ales in localităţile alpine din cantoanele Vaud şi Fribourg, vei intălni adeseori reţete care au un ingredient prea puţin cunoscut in restul lumii (astăzi se mai pregăteşte doar in regiunea Provence din Franţa). Se numeşte "vin cuit" şi, in ciuda denumirii sale, nu este un vin, ci un sirop concentrat de fructe. Timp de secole, a servit ca "indulcitor" natural in fel de fel de reţete de prăjituri, ingheţate, dar şi in celebrul muştar "de bénichon" din Fribourg. Asta pănă cănd zahărul i-a luat locul. Totuşi, in timpul celui de-al doilea război mondial, cănd Elveţia "s-a inchis in sine", iar legăturile cu exteriorul aproape că s-au anulat (inclusiv importul de zahăr), miraculosul "vin cuit" a revenit şi, poate tocmai datorită rolului pe care l-a jucat in lupta de supravieţuire a familiilor elveţiene, şi-a reluat locul intre ingredientele de bază ale patiseriei locale.

Indicaţii pentru preparare

Acest "vin cuit" se pregăteşte din suc de pere sau mere de august şi, mai rar, din struguri. Pentru producerea lui este nevoie de un ceaun de cupru uriaş de la 100 pănă la 500 de litri, in care se toarnă sucul obţinut de la fructele presate şi se lasă să fiarbă - de la o zi pănă la două zile şi jumătate, in funcţie de cantitatea şi de consistenţa sucului - , la foc de lemne. In acest răstimp, cantitatea produsului se reduce de 10-12 ori, iar concentratul de suc de fructe capătă o culoare ciocolatie şi consistenţa melasei.