Miresmele trecutului

Bucătăria românească este "cel pu­ţin la fel de originală, de sa­vu­roa­să şi de spectaculoasă (ca să nu spun stranie) ca şi orice altă mare bucă­tărie a lumii…", spunea regretatul Radu Anton Roman. Specialişti în domeniu, precum Petrişor Tănase şi Constantin Bercea (maeştri în arta culinară), spun acelaşi lucru, şi anume că "bucătăria românească are trecut, prezent şi viitor". Să încercăm să trecem puţin în revistă cîteva din etapele artei noastre culinare. 

Bucătăria românească este "cel pu­ţin la fel de originală, de sa­vu­roa­să şi de spectaculoasă (ca să nu spun stranie) ca şi orice altă mare bucă­tărie a lumii…", spunea regretatul Radu Anton Roman. Specialişti în domeniu, precum Petrişor Tănase şi Constantin Bercea (maeştri în arta culinară), spun acelaşi lucru, şi anume că "bucătăria românească are trecut, prezent şi viitor". Să încercăm să trecem puţin în revistă cîteva din etapele artei noastre culinare.  

De-a lungul timpului

Cu ocazia săpăturilor făcute la cetatea dacică de la Grădiştea Muncelului s-au găsit cereale şi seminţe care, se pare, că se consu­mau sub formă de floricele coapte pe lespezi de piatră încălzite la foc. Unele seminţe că­deau alături de lespede, se carbonizau şi, probabil, în contact cu pămîntul ud nu ardeau şi de aceea s-au păstrat intacte.

Prima prăjitură datează din perioada apariţiei vaselor ceramice, iar româ­nii au cunoscut-o sub formă de colivă. În Mol­dova de Nord, în Nordul Ardealului şi în Bucovina era denu­mită grîu fiert şi se mănîncă şi acum, în unele sate care păs­trează tradiţia, pe toată perioada Săr­bătorilor de iarnă. În satele de mun­te din judeţul Buzău, coliva se prepară la nunţi, iar în Muntenia se face numai la înmormîntări şi parastase. Este posibil ca aceasta să se fi preparat atunci ca şi acum: se înmuia grîul, se pisa într-o piuă de lemn ca să se desprindă coaja, se usca, se vîntura, se fierbea şi i se dregea gus­tul cu miere, nuci, stafide şi alte aro­me pe care le avea gospodina prin casă (aşa era pregătită coliva în Oltenia şi acum cîţiva zeci de ani). O dată cu apariţia "rîşniţelor de piatră", care măcinau cerealele, au apărut şi turtele coapte pe lespezi fierbinţi. Ele reprezintă începutul pîinii de astăzi, fiind preparate din făină măcinată rudimentar, apă şi sare. Ţestul care mai este şi astăzi folosit în Oltenia era cunoscut de romani, dar şi de popoarele din Peninsula Balcanică.

Plăcintă creaţă ca-n ­Ialomiţa

Ingrediente: un ciur de făină, o linguriţă de sare, un­tură de porc, apă călduţă, 10 ouă, brînză de oaie, o ulcică de lapte bătut.

Preparare: Se ames­tecă făina cu apă şi sare pînă se face o cocă mai tare, pentru a pu­tea întinde foi. Se împarte în 4-5 bul­gări din care se întind foi mai mici. În mijlocul lor se pune cîte o ­lingură de untură şi se îm­păturesc ca o scri­soare. Apoi se în­tind din ele alte 4 foi mari cît tava. Separat se ames­tecă ouăle cu brîn­za dată pe răză­toa­re, se unge fiecare foaie şi se împă­tu­reşte, încreţind-o. Se pun pe rînd în tava unsă, una lîngă alta, şi ­dea­su­pra se ung cu un amestec din lapte bătut cu un ou. Se lasă să se rumenească.  Reţetă de Elena Radu, Ezeru, Jegălia, Ialomiţa, 1995

Dulceaţă de pepene verde (bulgărească)

Ingrediente: pepeni verzi, foarte copţi.

Preparare: Se spală, se taie în două şi se scoate miezul. Se pun la fiert într-un cazan mare şi se scad pînă cînd ajung un bulion gros. Se lasă să se răcească, se scot cu grijă din cazan, lăsînd sîmburii pe fund, şi se toarnă în sticle cu gura mai largă. Sticlele se smolesc şi se ţin la rece în cămară. Se mănîncă cu pîine în zilele de post sau se pune deasupra plăcintei.
Reţetă de Elena Popescu, Brăneşti, Ilfov, 1991

Lapte de bou

Ingrediente: un blid de seminţe de dovleac alb, o oală de lapte proaspăt, un blid de mălai pentru mămăligă.

Preparare: Prăjim seminţele de dovleac şi le pisăm, apoi le cernem prin sită rară. Le amestecăm cu lapte şi punem să fiarbă la foc mic pînă se îngroaşă. Se mănîncă fierbinte cu mămăligă.
Reţetă de Maricuţa Finţa, Moişeni, Maramureş, 1982

Tăiţei cu nuci

Ingrediente: un ou, o cană de făină, miezul de la 30 de nuci, o lingură de unt, scorţişoară, 4 linguri de zahăr, coaja de la o lămîie.

Preparare: Dintr-un ou, o cană de făină şi două ceşti de apă caldă se face o foa­ie de tăiţei. Se lasă cîteva minute deo­parte, se împătu­reşte şi se taie mărunt. Tăiţeii se fierb în apă cu puţină sare, se scurg în sită şi se pun într-un castron. Peste ei se aşază miezul de nuci pisat, zahă­rul, coaja rasă de lămîie şi untul. Se ames­tecă atent pentru a nu-i zdrobi. Deasupra se pune scorţişoară. Sînt foarte buni fierbinţi.
Reţetă de Floarea Pop, Livezi, Bistriţa-Năsăud, 1993

Baclava

Ingrediente: 20 de foi de plăcintă foarte subţiri, un castron mediu de nuci pisate, două căni de zahăr tos, o linguriţă de scorţişoară pisată, două linguri de unt încălzit; pentru sirop: două căni de zahăr, două căni de apă.

Preparare: Nucile pisate se amestecă împreună cu zahărul pisat şi cu scorţişoara. Se unge tava cu untdelemn, se aşază 3 foi una peste alta şi se stropesc cu untdelemn călduţ. Ope­raţia se face de încă două ori. Apoi peste aceste 9 foi se pune umplutura – un strat gros de 1 cm – peste umplutură se aşază alte 9 foi, 3 cîte 3, stropite cu untdelemn ca şi cele dedesubt. Ultima foaie se unge foarte bine cu unt şi untdelemn. Cu un cu­ţit bine ascuţit tăiem compoziţia în pătrate. O punem la cuptor, la foc mic, pînă se rume­neşte. Apoi se toarnă deasupra siropul şi se lasă încă un timp la cuptor "să înghită toată dulceaţa".
Reţetă de Chiraţa Vrişcu, Palazu Mare, Constanţa, 1981