Painea cea de toate zilele

Panis, pane, pita, pchita, pcita, pitan, chitau, bulca, panisoara, paine... Indiferent de zona tarii, fie ca e vorba despre Transilvania, Maramures, Muntenia sau Moldova, pita simbolizeaza "rodnicie, fertilitate, bunastare, sanatate, bogatie". Intr-un cuvant - viata. Hrana a trupului si a sufletului. Crestinul isi incepe ziua rugandu-se la Cel de Sus: "Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi...". Pita este unul dintre simbolurile lui Iisus Hristos. El spunea: "Eu sunt painea vietii". Din paine se face sfanta grijanie, cum ii spune taranul roman la impartasanie sau cuminicatura. Tot din aluat de paine se face prescurea pentru nafura sau anafora. Cu pita si sare se intampina cei primiti in ospetie. Cu pita alba se ademenesc ursitoarele "cand sorocesc norocul noului nascut". Si exemple, zamislite din cerescul dar - bobul de grau - , aflam la toate popoarele.

RITUAL. Cum se facea pita intr-o gospodarie taraneasca? O data sau de doua ori pe saptamana se incingea "cuptiorul". Bucuria copiilor. Participau si ei, in felul lor, la acest ritual. Aduceau cocenii pentru "hrana focului". Stapana casei, fiindca doar ea facea aceasta, cernea faina de grau intr-o copaie din lemn sau albie, adauga sare, plamadeala si apa. Ca sa creasca pita, se punea taic sau taica. Era un fel de plamadeala, ca spuma de la bere, si se cumpara de la berarie. Cine facea pita mai des isi facea drojdii in casa. Compozitia se framanta cu sarguinta. Produsul se acoperea cu un stergar si se lasa la dospit intr-un spatiu cald. Intre timp se facea focul in cuptor sau la test (cuptor taranesc in Gorj, Romanati, Teleorman). Dupa dospit "se intinde coca, cat voieste sa faca painea de mare, pe un carpator si o duce de o asvarle in cuptior ori o pune sub test sa se coaca".

TRADITIE. Elena Voronca, un antropolog al alimentatiei romanesti, in "Datinele si credintele poporului roman" consemneaza cum se faceau drojdiile pentru paine, numite in Moldova votcale. Era un procedeu ce trebuia urmat cu rigurozitate, iar produsul avea efecte benefice (nu ca E-urile de astazi): "... Se lasa de la painea facuta cu drojdie o bucata de aluat pe care o pune gospodina sa dospeasca trei zile pe cuptor. A treia zi de dimineata se toarna o litra de vin in aluat si-l lasa o jumatate de zi sa se moaie. Cand se pune vinul, daca vrai, pui si o ceasca de miere". Separat, mentioneaza autoarea, se pregateste intr-o covata tarate de grau si de popusoi, iar la foc se pune sa fiarba o oala de hamei si o sita plina de coji de ceapa, cu creasta cu tot, si o mana de perje (n.n. - prune) afumate. Cu aceasta fiertura se oparesc taratele si, cand sunt reci, se amesteca si aluatul. Se framanta si se lasa sa dospeasca trei zile, pe cuptor. Apoi se cerne pe masa "faina de popusoi sau presori tarate si, luand cu mana aluat, faci din el turtite mici si le bati in faina, ca sa nu se prinda de masa, apoi le asezi rand pe scanduri si le pui sa se usuce pe horn... Intr-o saptamana sunt gata, le pui in saculete si le pastrezi la loc uscat dupa o soba. Cand vrai sa faci pane, pui la muiat in apa; abia calda, de cu sara, trei sau patru turtite, si ai panea cea mai gustoasa ce poate fi".

"Daca s-a copt painea si se scoate din cuptor, apoi gospodina arunca in cuptor o bucata de lemn, un sumuiag de paie sau altceva, crezand ca astfel face carare in rai" A. Gorovei - "Credinti si superstitii"