Palatul regilor

O călătorie la Bangkok nu este completă fără o incursiune în Marele Palat. Bogat ornamentat, strălucitor, armonios şi plin de simboluri el este o mostră de civilizaţie thailandeză.

Întâmplarea a făcut să ajung la Marele Palat din Bangkok într-o zi de început de toamnă, cu ploaie măruntă care nu putea totuşi să-i răcorească pe trecătorii care intrau pe poarta vechii reşedinţe regale. Primele imagini erau fabuloase. O alee largă, încadrată de copaci al căror coronament fusese "sculptat" în fel şi chip, astfel încât să atingă perfecţiunea, sute de turişti – asiatici, europeni sau americani –, umbreluţe de hârtie colorată, aparate de fotografiat ce surprindeau în neştire detalii.

STATUIA DE SMARALD A LUI BUDDHA
Datând din 1782, complexul a fost ridicat la iniţiativa Regelui Rama I, cu ocazia mutării capitalei din Thonburi. De-a lungul timpului, a găzduit nu doar reşedinţa regală, sala tronului şi birourile administrative, cât şi unul dintre cele mai venerate simboluri ale thailandezilor: statuia de smarald a lui Buddha. Aşezată în centrul unui edificiu a cărui fineţe şi complexitate te lasă cu răsuflarea tăiată, are propria sa legendă. Buddha este sculptat dintr-un bloc de jad verde şi a fost descoperit în 1434 de către nişte călugări. Fiind acoperit cu ipsos, nu părea să se detaşeze în vreun fel de alte reprezentări ale zeului. Şi poate aşa ar fi rămas dacă unul dintre călugării templului nu ar fi privit cu mai multă atenţie piatra verde ce se întrezărea pe nasul statuii, locul din care s-a desprins o bucată de ipsos. Crezându-se că este vorba de smarald, statuia s-a numit de atunci încolo "Buddha de smarald". Deşi nu este mai mare de 45 de centimetri, atrage ca un magnet toate privirile. Imaginea sacră este înveşmântată diferit, în funcţie de anotimp. Există astfel costume pentru vară, iarnă sau sezon ploios. Ele se schimbă de trei ori pe an, în cadrul unui ceremonial la care participă şi regele Thailandei.

Există astfel sculpturi ale personajelor fabuloase care abundă în mitologia thailandeză, 178 de secţiuni de pictură murală care descriu Ramayana, "Mondop" (clădirea ce adăposteşte scripturile sacre înscrise pe frunze de palmier), dar şi o replică în miniatură a Anghor Wat. Palatul Chakri, fosta reşedinţă a regilor şi reginelor din Thailanda, este folosit astăzi pentru a găzdui recepţiile date în cinstea oficialităţilor din străinătate. Iar cu aceste prilejuri, cu siguranţă preparatele thailandeze, atât de cunoscute, oferă o primă imagine a unei ţări care are atâtea de oferit celor care doresc să o cunoască.

Prasat Hin Phimai

Acesta este numele unuia dintre cele mai importante temple budiste din Thailanda, având o vechime de peste 1.000 de ani. Se întinde pe o suprafaţă foarte mare şi este construit din piatră roşie, după tradiţia vechilor khmeri. Intrarea către principalul edificiu, ce are în interior o statuie în piatră a lui Buddha, se face trecând peste un pod păzit de naga. Acestea sunt personaje fabuloase din mitologia budistă, care au capete de cobră. Interesant este că acest pod face legătura dintre pământ şi cer. Mai mult, fiecare naga pare că priveşte către sud, spre drumul ce lega odinioară Prasat Hin Phimai de Anghor Wat.

Călugări budişti

Poţi să-i întâlneşti mai peste tot în călătoriile tale prin Thailanda. Călugării budişti, înveşmântaţi în robe portocalii, au un rol foarte important, ei fiind păstrătorii învăţăturilor lui Buddha. Pentru aceasta însă trebuia urmat un drum lung, plin de încercări. Până acum 50 de ani, copiii, nu mai mari de 8 ani, ce purtau numele de "dek wat", intrau în templu, învăţând să scrie, să citească şi să incanteze fragmente din scripturi. După patru ani, urma o altă treaptă, cea numită "nen" (novice), iar după împlinirea vârstei de 20 de ani ajung la ultimul rang, acela de "bhikkhu". Nu au voie să gătească şi mănâncă o dată sau de două ori pe zi, ultima masă fiind înainte de mijlocul zilei. Dimineaţa ei primesc de la trecători ofrande alimentare, pe care le împart la rândul lor cu cei sărmani, astfel încât thailandezii obişnuiesc să spună că în ţara lor nici un om nu moare de foame. Templele sunt mereu deschise pentru cei flămânzi.