Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Imi sunt dragi "miresele" Catincăi Popescu. De vreo 20 de ani tot aştept să le văd adunate intr-o expoziţie. Ştiu că-n fiecare tabără de pictură naivă unde este invitată lucrează cel puţin o pănză "cu mirese".
Imi sunt dragi "miresele" Catincăi Popescu. De vreo 20 de ani tot aştept să le văd adunate intr-o expoziţie. Ştiu că-n fiecare tabără de pictură naivă unde este invitată lucrează cel puţin o pănză "cu mirese".
"Nunţile de la ţară m-au marcat, pentru că sunt foarte frumoase, cum nu am mai văzut in altă parte. Gătitul miresei, sosirea naşilor, femeile care aranjează zestrea. Fiecare covor, fiecare pernă trebuie jucată şi aşezată intr-o căruţă, pe lada de zestre. Mireasa se aşază apoi deasupra, in căruţă, şi merge pănă la mire acasă. E o veselie intreagă şi ce frumos este alaiul nunţii! Acolo mireasa este aşteptată de soacra mare. Mirele vine şi o ia, o duce la mama-soacră. Aceasta a aşternut o masă cu şervet curat, unde le pune un ou fiert, din care trebuie să mănănce şi mirele şi mireasa. Oul acesta din care mănăncă amăndoi simbolizează unirea celor doi, să fie mereu impreună, toată viaţa. După aceea se merge la cununie, vin inapoi şi se face masa de nuntă. Toate lucrurile astea le pun pe pănză".
Arta de a rămăne pur
"Doamna Catinca Popescu are toate atributele pictorului naiv şi ceva pe deasupra. Are intuiţie plastică, farmec şi ingenuitate, dar şi un fel personal de a-şi selecta şi rezolva subiectele. Un gust personal al enormului transformă orice intămplare cu aparenţă de banalitate intr-un fapt cu dimensiune cosmică", spunea criticul de artă Valentin Ciucă la ultima expoziţie a artistei, cea de la Ateneul ieşean din Tătăraşi.
Pictoriţa Catinca Popescu e dintre acei oameni aleşi, chemaţi să păstreze puritatea lumii (cătă ne-a mai rămas!). Uneori, puritatea aceasta e adunată intr-un strop de culoare. Alteori, intr-o amintire din copilărie: "Bunicul meu făcea oale de aluminiu. Dar pe atunci le turna, le făcea la matriţă. Nu voia pe nimeni să pună decăt pe mine. Aveam doar 7 anişori cănd eu ii aşezam nisipul după forma oalei. De mic copil, tatăl meu a lucrat ceramică. Iar eu am titirit la oale, le-am decorat. Tatăl meu imi spunea: «Treci şi mă ajută să titiresc oale!». Cu atăta migală şi cu atăta drag lucram!".
Sărmăluţe moldoveneşti
Ingrediente: 500 g carne de porc, 250 g carne de vită, 250 g carne de oaie, orez, ceapă, sare, piper, bulion, cimbru, mărar, şuncă afumată.
Preparare: Se fierbe orezul şi se căleşte ceapa tocată. Intr-un vas mare se amestecă orezul, ceapa, carnea tocată, sarea, piperul, mărarul şi cimbrul. Se fac sărmăluţe invelite in foi de varză. Intr-o oală se pune un strat de varză tocată, apoi unul de sărmăluţe. Se toarnă bulion diluat in apă, iar deasupra se poate pune puţină şunculiţă afumată. Se acoperă cu varză tocată şi se lasă oala in cuptor, la foc mic. Cănd sunt gata, se indepărtează capacul şi se mai ţin 10 minute pe foc. Se servesc cu smăntănă, mămăliguţă şi ardei iute.
Intămpinarea
"Catinca Popescu are harul de a recupera prin cultura tradiţională acest farmec excepţional al scenelor vitale, al păstrării prin mărturie artistică a unui tezaur asupra căruia va trebui să ne aplecăm mereu cu grija celui ce poate pierde oricănd valorile ţinute cu grijă de inaintaşi in lada cu zestre a fiecărui romăn", nota criticul de artă Valentin Ciucă. Temele tablourilor sale o afirmă. Miresele, nunţile, Paştile, sărbătoarea Crăciunului, dar şi dealurile incărcate de floarea-soarelui, sora-soarelui⦠Remarc intre ele tablourile numite "Intămpinare". "Bunica mea era foarte credincioasă şi ne invăţa pe noi, nepoţii, că trebuie să-ţi intămpini oaspeţii cu păine şi sare. Chiar şi pe copiii ei, plecaţi din sat, ea ii intămpina cu păine şi sare. Acesta e primul gest ritual pe care l-am deprins de la ea şi nu-l voi uita niciodată".
