Reteta de suflet

8 februarie 2006

Incerc sa ma simt, la Chisinau, "acasa". Un "acasa" construit din povestile altora, din amintiri. Imi staruie in minte intamplari de demult: o intalnire dintr-o vara cu Grigore Vieru - langa un Eminescu de bronz, masiv si greoi, prea stangaci pentru poetul tacut si grav de langa mine… A doua zi, dimineata, intram in biroul redactorului-sef al unei publicatii basarabene si eram intrebata ce vreau sa beau: ceai, votca sau… sampanie de Cricova? Era orele 9. Am preferat savurosul vin spumant, urmand obiceiul locului! Putini stiu azi sa o pretuiasca si mai putini inca stiu ca sub marca generala "sovietkoie sampanskoie" se vindea in toata Uniunea Sovietica una dintre cele mai bune sampanii din lume, obtinuta din struguri basarabeni!

Alt anotimp, alta amintire: de toamna… Orele pranzului. O nunta cat o masa de patru persoane - mirii si nasii - la Restaurantul "Valentin si Valentina", undeva pe langa fostul Cinematograf "Gaudeamus" (fost si sala de teatru). Meniul simplu, nesofisticat - mai mult ca pentru o masa de afaceri - nu avea nimic de a face cu emotia presupusa a momentului. Cineva imi povesteste ca la restaurantul acesta, anume, "oamenii muncii" primeau cartele si veneau sa ia masa, cu familia, in zile dinainte stabilite. Un fel de distractie organizata "tovaraseste". Desi foarte tineri, cei patru participanti la nunta "contrasa" au o oarecare rigiditate in gesturi, incat pare ca vechile administratii supervizeaza inca totul… Sentimentul de auster mi-a fost risipit dupa numai cateva ceasuri, cand sub stelele de toamna alt alai de nunta mi-a iesit in cale. Nasi cu lungi servete tesute in casa pe umeri, vornicei cu bardaca cu vin in mana. "Din partea mirelui sau a miresei?", intreaba cineva. Eram pe treptele Teatrului de Opera si Balet - caci in foaierul lui urias se intindeau mesele cu buseuri moscovite, blinii cu caviar, somon fume si votca. E poate cea mai somptuoasa petrecere de nunta la care am fost martor. O zi oximoronica, in care spiritul basarabean se revarsa, contradictoriu…

Raman totusi cu o reteta dintr-o iarna ravasita de crivat. O reteta de soleanca (de la rusescul "soli - sare", si nu din latinescul "sol - soare"). Principiul de baza: totul se taie in fasii foarte subtiri - varza, ceapa, ardei, castraveti murati si afumatura (salam, costita, piept de pui). Carnea si ceapa se calesc putin si se sting cu sos de rosii, se adauga varza, ardeii si supa de vita ("bulion", cum se spune in Basarabia, imprumutand o forma rusa care la randul ei este imprumutata dupa un cuvant francez). Catre sfarsit se pun castraveti acri si masline (intregi), iar dupa ce ai stins focul: felii subtiri de lamaie si smantana. Cand gerul arde, ciorba asta deasa si fierbinte iti tine de cald si iti da putere.