Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre credinţele populare româneşti spune că Postul Crăciunului ar fi fost rânduit să se ţină în cinstea Preacuratei, care fugea de lume şi se ascundea de ruşine că se simţea fără vină grea, cu Mântuitorul Hristos. Şi cum fugea ea de lume, nu putea mânca din toate, şi de aceea nu punea în blid decât rădăcini şi ierburi, pe care mai lesne le găsea.
O altă credinţă a ţăranului român e aceea că postul a fost rânduit de însăşi Născătoarea de Dumnezeu, când a aflat că bătrânul Crăciun a tăiat mâinile soaţei sale, Crăciunoaia, ca s-o pedepsească pentru că o moşise să-l nască pe Hristos. După ce a născut, Preacurata a plecat de la Viflaim, dar când s-a întors pe acolo, după Răstignirea Fiului Său, l-a căutat pe Crăciun şi i-a rânduit canon de post lung, că o ciungise cea care-l adusese pe lume pe Mântuitor. Zilele de restricţii încep cu un ritual, zis al Spolocaniei, când după ultima masă de Lăsat de Sec, se strâng toate oalele de prin casă, se spală cu cenuşă din vatră şi se duc în pod, unde se aşază cu gura în jos, pentru ca nici măcar gâzele să nu fie ispitite să mănânce oarece din ele şi să încalce postul.
Iar din pod se scoboară acum toate oalele cele rânduite pentru zilele de post, în care nu s-au fiert niciodată decât zarzavaturi şi verdeţuri, iar singura substanţă grasă folosită a fost untdelemnul. Da' obiceiul, prin satele româneşti, era ca tot omul să gătească în ziua de Lăsat de Sec bucate cu carne şi brânză, iar de Spolocanie, apoi, femeile spălau vasele, iar bărbaţii se duceau... să-şi spele gura. Unde altfel dacă nu la crâşmă? Da, dar după "spălarea" gurii, bărbaţii care ţineau postul treceau pe uliţă ocolind crâşma, să nu-i îndemne, păcatele-mele, care-va să intre şi să strice rânduiala!
Sec de Dulcele toamnei
Se lasă Sec de Dulcele toamnei! Sec de "fruptul" vieţii şi-al zilelor îndestulate, rotite săptămâni şi luni în vârtejul nunţilor şi-al nuntirilor. Se lasă sec de timpul pentru veselie şi se intră, sub cupola cea de frunză veştede a miezului lui noiembrie pe cărarea smerită a Postului. Cu gândul acesta vă îndemn să primiţi ediţia de astăzi a Jurnalului de bucătărie care nu e, până la urmă, altceva decât o prefaţă subţire a unei cărţi ce va să vie... peste numai câteva zile. Pentru că luni, 15 noiembrie, după ce se va fi lăsat Sec, veţi ţine în mână şi cartea noastră de "Reţete alese pentru Post şi Crăciun" (o ediţie care se va vinde împreună cu Jurnalul Naţional şi ediţia de colecţie "Postul Crăciunului").
