Pline tâlc sunt, de multe ori, și poveștile vechilor retete romanesti! Zice românul că până la Sfinții Apostoli Petru și Pavel nici o ființă de parte femeiască n-are voie să mănânce mere. Cică nici țărcile și nici femeiuștile graurilor nu se-nfruptă din fructele acestea dulci-zemoase. Numai bărbătușii ce mai ciupesc din ele. La Sfinții Apostoli, învoire primesc să mănânce fetele nemăritate. Și numai ele.
Muierile trecute prin ciurul și dârmonul vieții, tot oprite sunt de la... fructul oprit. Abia la Sfâtul Ilie le vine și lor rândul să mânce mere. Dintr-acelea numite în popor „sântiliești”. N-au voie să mănânce, până-n ziua aceea, și nici să le culeagă. Dar dacă le aduce vreo nepoată un șorț de mere, până-n Sfântul Ilie, avea-vor voie să facă plăcinte. Plăcinte cu mere, cum sunt și acelea a căror rețetă v-o dau mai departe (așa cum și eu am aflat-o de la mătușa Marița, sora mai mare a tatii).
(N-o să vorbim acum despre cum se face aluatul de plăcintă, dar să-l aveți pregătit, pe-aproape).
Ai trebuință - pe lângă un aluat bun de foi de plăcite (sau foi de plăcinte cumpărate) -, pentru umplutură, de: 2 kg de mere, 200 g zahăr pudră, o linguriță de scorțișoară măcinată, o lingură de pesmet, unt topit sau ulei.
Citește mai departe toate detaliile acestei delicioase retete romanesti