Ritualuri şi reţete

Astăzi vorbim despre inceputuri. Despre iniţieri. Despre intemeieri. Despre "ritualurile de iniţiere" şi "ritualurile de intemeiere". Iniţiere in ordinea discretă a lumii. Deprindem gesturi fără de care universul nostru şi-ar pierde sensul. Cum ar fi frămăntatul păinii. Şi semnul pus cu pristolnicul pe aluat. Cum ar fi gestul de a-ţi intămpina oaspeţii cu păine şi cu sare. Tradiţii, cutume

La ceas de taină, cu prietenul nostru, etnologul mehedinţean Isidor Chicet, aveam să vorbim indelung despre căteva teme dragi nouă şi, mai ales, dragi domniei sale. Astfel, desfăşurarea magică a evenimentelor esenţiale din viaţa unui om - de la naştere la botez, la nuntă şi la trecerea in nefiinţă (care poate fi asimilată şi ea cu un fel de nuntire, asemeni celei a ciobanului din "Mioriţa") - avea să ne fie relevată cu o acurateţe şi o ştiinţă a amănuntului cum nu am intălnit la mulţi interlocutori. Iar dintre atătea simboluri ce ne-au fost etalate şi descifrate, mă voi opri acum asupra simbolului bradului, care il insoţeşte pe om in toate aceste momente. Mai mult, el se pune chiar şi pe casa nouă ori se aşază pe biserică, pănă la inălţarea acolo a sfintei cruci. La nuntă, in unele zone bradul este pus in doniţa cu apă, care este principiul feminităţii (bradul fiind principiul masculin). In alte părţi, cu crengi de brad sunt străpunse, simbolic, trei mere ori bradul este infipt intr-o păine. Sau merele sunt legate in crengi, pentru ca tinerii să se iubească pentru totdeauna. Se mai obişnuieşte ca de crengile lui să se lege fire de busuioc. In zona Severinului se mai pune in brad un ou roşu, din care apoi mirii mănăncă ("pe cănd tineri noi eram, dintr-un ou ne săturam", zice căntecul). Bradul se impodobeşte cu beteală, cu "cărpă roşie", cu mere şi păine, după care lăutarul interpretează "căntecul bradului", nuntaşii joacă "hora bradului", iar mireasa soarbe de căteva ori vin din pahar, după care stropeşte cu vinul (şi el are propria-i simbolistică - este "săngele Domnului") bradul acesta care e menit să protejeze căminul abia intemeiat. In acest scop, el se infige a doua zi după nuntă pe acoperişul casei mirelui, spre răsărit, ori se leagă de unul dintre stălpii casei.

Tradiţii, cutume

Astăzi vorbim despre inceputuri. Despre iniţieri. Despre intemeieri. Despre "ritualurile de iniţiere" şi "ritualurile de intemeiere". Iniţiere in ordinea discretă a lumii. Deprindem gesturi fără de care universul nostru şi-ar pierde sensul. Cum ar fi frămăntatul păinii. Şi semnul pus cu pristolnicul pe aluat. Cum ar fi gestul de a-ţi intămpina oaspeţii cu păine şi cu sare. Tradiţii, cutume. Un ou fiert din care mirii mănăncă şi se satură. Doi sunt unul. Unul e o lume. Un cosmos. Intemeiat prin magia ritualului nunţii. Din care un fragment ar fi acesta: ruperea colacului miresei. Colacul copt din aluatul pus la dospit după ce l-am insemnat cu pristolnicul. simona.lazar@jurnalul.ro